Marilena Preda Sânc, Aurora Király, Elena Scutaru și Roxana Trestioreanu, în „Arheologii feminine”

GLORIÆ Art Gallery din Craiova anunță expoziția „Arheologii feminine”, cu lucrări ale artistelor Marilena Preda-Sânc, Aurora Király, Elena Scutaru și Roxana Trestioreanu.

Vernisajul e programat în 16 mai, de la ora 18:00, în prezența artistelor și a curatoarei Ruxandra Demetrescu. Ulterior, expoziția va putea fi văzută în toate spațiile galeriei, inclusiv în curtea interioară și în pavilion, până la 12 septembrie 2025, de marți până vineri, între orele 12:00 și 18:00, și sâmbăta, între 12:00 și 16:00.

Sunt prezentate lucrări de pictură realizate de Marilena Preda Sânc, fotografii de Roxana Trestioreanu, fotografii și grafică de Aurora Király și sculpturi de Elena Scutaru.

Feminitatea, cea mai problematică temă a teoriei feministe

Proiectul curatorial își propune să reviziteze critic tensiunea feminin și feminist în cultura vizuală românească, pornind de la premisa că feminitatea rămâne cea mai problematică temă a teoriei feministe. Așa cum susținea Griselda Pollock, în condițiile în care femininul se compune ca paradigmă a alterității, volatilitatea acestuia scapă oricărei localizări conceptuale.

Astfel, cele patru autoare explorează și exploatează propriul corp, portretul și autoportretul, în încercarea de afirmare a dreptului de recunoaștere și exhibare a specificității feminine. Lucrând în medii diferite, lucrările lor reflectă, așa cum afirma Marilena Preda-Sânc în 2013, „problematici feministe centrate pe corpul femeii, înțeles ca univers spiritual, cultural, social de gen și ca spațiu al memoriei individuale, familiale, colective”, corpul transformându-se într-o „imagine/ un loc al libertății, o redefinire a identității femeii”.

Se remarcă, în cazul fiecăreia, o dimensiune retrospectivă – mai explicită la Aurora Király, care expune seria de autoportrete timpurii „Caleidoscop” (1998) și remarcabilul proiect „Arheologie feminină”, realizat în 2000 împreună cu Magda Cârneci – care a inspirat, de altfel, titlul însuși al expoziției de față.
Este o dimensiune implicită la Elena Scutaru, care a reluat anul trecut lucrări realizate între 1995-1997 sau, dimpotrivă, punctând, la Marilena Preda-Sânc – în tabloul „Somnul” (1986) – un reper/martor timpuriu inconturnabil al unui univers pictural împlinit în ultimii ani, ori decupând o etapă distinctă din propria biografie artistică, în cazul Roxanei Trestioreanu (inaugurată la mijlocul anilor 2000 în proiecte fotografice).

În prefața catalogului primei expoziții feministe internaționale de amploare din România, organizată în 2013 la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București, Marilena Preda-Sânc mărturisea: „Am avut privilegiul de a trăi în aceeași țară, dar în două lumi diferite. În lumea comunistă, dominată de o ideologie coercitivă, izolaționistă și reducționistă, arta feministă exista doar în zona artei marginale, fragil reprezentată, frecvent supusă atacurilor, atât ale susținătorilor artei oficiale, cât și ale atitudinilor falocratice”. Ea concluziona: „Patriarhatul politic local/ global, modulat de secole prin legi statale, religie și educație, arogant, prezent încă, determină necesitatea existenței unui feminism militant, al unui ecofeminism local/ global într-un asumat esențialism al existenței, pentru a fi capabili să construim o societate umană echilibrată, armonioasă și mai puțin amprentată de violența bătăliilor falocratice devastatoare pentru Putere”.

Aceste mărturii constituie o luare de poziție explicită care se reflectă convingător în parcursul vizual al expoziției.

Despre artiste

Marilena Preda-Sânc (n. 1955) este o artistă vizuală interdisciplinară. Din 1980, lucrările ei au fost prezentate internațional în muzee, video festivaluri, la conferințe, simpozioane, în galerii naționale și internaționale. Lucrările integrează forme de artă tradițională și noile media, investighează și vizualizează corpul, mentalul, sufletul, comportamentele umane în relație cu natura, spațiul social, politic,reprezentațional. Arta sa explorează problematicile feministe de gen/ bătrânețe/ femeia ca lider în cheie eco-feministă. Este autoarea unor scrieri de specialitate centrate pe feminism, noile media și arta în spațiul public.

Roxana Trestioreanu (n. 1957) este artistă vizuală, curatoare, conferențiar universitar, unul dintre fondatorii departamentului Fotografie și Imagine Dinamică de la Universitatea Națională de Arte București. A participat la proiecte de cercetare inițiate de European League of Institutes of the Arts, Goethe – Institut ș.a. Începând cu 1985, se implică în organizarea de expoziții de artă și evenimente educaționale internaționale. A participat la expoziții organizate la Muzeul Ernst Budapesta, Szent Istvan Kiraly Museum Szekesfehervar și Muzeul Xantus Janos Museum Gyor din Ungaria; Muzeul de Arta Moderna Saint Etienne, Muzeul Național Brukenthal Sibiu, la Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Artă Contemporană din București etc. Lucrările ei se regăsesc în colecții publice și private.

Aurora Király (n. 1970) este o artistă vizuală care lucrează la intersecția fotografiei cu desenul, arta textilă și instalațiile, explorând modul în care mintea înregistrează, retrăiește, își amintește. Este interesată în special de explorarea teoriilor feministe în legătură cu crearea identității și statutul femeilor în societate. Lucrările ei se referă la conexiunile complexe dintre evenimente, sfera publică și privată a experienței. Cele mai recente lucrări explorează memoria unor spații cu încărcătură istorică și politică, având o preocupare constantă să reflecte asupra istoriei artei, urmărind creația artistelor din diferite perioade istorice. Apare în colecții de artă importante precum Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York, Muzeul Național de Artă Contemporană București, Colecția de Artă Contemporană a Parlamentului European și în diverse colecții private din Europa și America de Nord.

Elena Scutaru (n. 1964), reprezentantă a generației anilor ’90, activează la intersecția dintre sculptură, instalație, obiect, asamblaj și medii mixte. A participat la rezidențe artistice ca Aachen (1993), Akademie der Bildenden Künste și Kulturkontakt (Viena, 1994, 1999) și Cité Internationale des Arts (Paris, 2015), prilejuri de a cunoaște și expune alături de mulți alți artiști internaționali. Interesată de estetica artei povera, aduce în creația sa aspecte ale vieții cotidiene și istorii personale în instalații prezentate la Muzeul Național de Artă Contemporană din București („Adăpost temporar”, 2022), în spații de artă contemporană (Sandwich offSpace), galerii ale Uniunii Artiștilor Plastici din România și centre culturale din țară și străinătate. Proiectele de cercetare artistică personală au fost fructificate într-un program intens de participări la expoziții colective și personale. În 2019, a primit Premiului pentru Sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.