Misterul unei lucrări Dalí de mari dimensiuni, dezlegat la Institutul de Artă din Chicago 

Cercetarea pentru expoziția „Salvador Dalí: The Image Disappears” de la Art Institute of Chicago a dus la noi descoperiri despre celebrul artist suprarealist – inclusiv originile misterioase ale picturii de mari dimensiuni „Visions of Eternity”.

Caitlin Haskell și Jennifer Cohen au fost uimite. Curatoarele, care lucrau la prima expoziție a Institutului de Artă din Chicago dedicată lui Salvador Dalí, făceau cercetări cu privire la pictura sa „Visions of Eternity”, care era datată 1936 și care se află în muzeu de la sfârșitul anilor 1980.

O compoziție verticală, „Visions of Eternity” înfățișează un peisaj enigmatic, de culoare albastru-ombre, cu o figură umanoidă umbrită, plasată în vârful unei singure arcade în stânga privitorului și o pereche de boabe de fasole jos, în prim-plan.

Dar semnalele de alarmă au început să se întețească. Pictura părea să nu-și aibă locul în ansamblul de lucrări ale lui Dalí din acea perioadă, au explicat Haskell și Cohen pentru CNN. „Chiar nu am putut găsi nimic asemănător în toată opera sa”, a spus Cohen.

„Visions of Eternity” este excepțional de mare – aproximativ 2,2 metri înălțime – și creat într-o perioadă în care faimosul artist suprarealist picta în principal figuri delicate în ulei, animale și obiecte pe pânze mici și panouri de lemn, au explicat ele. Lucrările lui la scară mică abundă în simbolism și sensuri duble, invitându-i pe spectatori să se apropie, iar „Visions of Eternity” este o scenă slab populată, care cere observatorilor să facă pași înapoi.

Dalí era cunoscut pentru motivele vizuale recurente – girafe în flăcări, piane dezumflate și ceasuri care se topesc -, dar acest tablou nu părea să aibă vreun corespondent vizual, a spus Cohen.

„Ne-am întrebat: «E un Dalí?». Eram cu adevărat panicați”, a spus ea. Era știut că tabloul fusese deținut anterior de regretatul Joseph R. Shapiro, un administrator al muzeului și președinte fondator al Muzeului de Artă Contemporană din apropiere, dar înainte de asta, proveniența sa era necunoscută. Rezolvarea misterului și confirmarea autenticității tabloului au fost esențiale pentru a-l plasa în expoziție.

25 de lucrări Dalí, analizate în detaliu

Neobișnuitul tablou a fost una dintre cele 25 de opere de artă ale lui Dalí analizate în detaliu în pregătirea pentru „Salvador Dalí: The Image Disappears”, care a fost deschisă pe 18 februarie la Art Institute. Expoziția abordează practica lui Dalí prin intermediul temelor contrastante, vizibilitatea și dispariția: pe măsură ce prolificul artist spaniol a devenit o figură de frunte a mișcării suprarealiste, în anii 1930, el a repetat teme legate de dispariție, de la figuri vagi și iluzii optice (cum ar fi chipul actriței Mae West care se dublează în interiorul unui apartament) la portrete ascunse, mascate de vopsea.

Haskell și Cohen au lucrat împreună cu restauratorii de pictură ai muzeului, Allison Langley și Katrina Rush, care au întreprins o analiză tehnică a operelor de artă, dezvăluind informații despre unele dintre lucrările lui Dalí care le schimbă foarte mult sensul.

De exemplu, imagistica cu raze X și cu infraroșu a descoperit un portret în grafit al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei ascuns sub opera „A Chemist Lifting with Extreme Precaution the Cuticle of a Grand Piano” din 1936. Ludovic a fost un susținător al compozitorului Richard Wagner, care apare în pictură.

Într-un alt caz, Langley și Rush au analizat pigmentul folosit pentru un câine albastru închis, aproape invizibil, din colțul dreapta jos al picturii „Inventions of the Monsters” din 1937, nefiind sigure că s-a întunecat cu timpul. Analiza a confirmat că culoarea era neschimbată și intenționată. Cohen crede că acest câine este o referință ascunsă la poetul Federico Garcia Lorca, prieten apropiat al lui Dalí (care credea că scurtmetrajul „Un chien andalou/ Un câine andaluz” din 1929, realizat de artist cu Luis Buñuel, era despre el), care fusese executat în Războiul Civil Spaniol.

Misterul „Visions of Eternity”

Enigma din jurul „Visions of Eternity/ Viziunile eternității” nu a putut fi rezolvată doar în laborator. Întrucât opera de artă nu conținea desene ascunse sau indicii secrete care să arate că este vorba despre un Dalí, Cohen și Haskell au început să încerce să încadreze lucrarea în cadrul amplu al operei sale. Asta a însemnat să cerceteze tot ceea ce a lucrat în anii 1930 și 1940.

Cohen a găsit în cele din urmă un mic indiciu, dar puternic, când a descoperit o ilustrație a lui Dalí comandată de revista Vogue în 1939. Acolo, cât se poate de mică, era o persoană cocoșată care purta o coardă – o persoană geamănă cu o a doua figură văzută în spatele arcului din „Viziuni”.

Articolul din revistă era despre pavilionul suprarealist pe care Dalí l-a proiectat pentru Expoziția Universală din New York din acel an, o prezentare care întruchipa femei pe jumătate dezbrăcate ce jucau rolul de sirene, numite „Living Liquid Ladies”, în interiorul unei case de distracții arhitecturale. Dalí a decorat pavilionul cu schelete de pești, apendice de corali și imagini cu „Nașterea lui Venus”, de Sandro Botticelli, și cu „Sfântul Ioan Botezătorul”, de Leonardo da Vinci.

Cohen și Haskell au examinat fotografii ale pavilionului realizate de Julien Levy, mult timp galeristul lui Dalí, în căutarea unor legături suplimentare. Revelația a venit atunci când inspectau o imagine a unei picturi murale masive pe care Dalí a realizat-o pentru pavilion și au observat un set similar de boabe. O amestecătură a tropiilor sale, pictura murală include ceasurile care se topesc din „The Persistence of Memory”, o pereche de girafe în flăcări și un set antropomorfizat de sertare de dulap. Iar în stânga ceasurilor, și-au dat seama, se afla întreaga „Viziunile eternității”, parțial ascunsă în fotografie de alte decorațiuni.

„Visions of Eternity” a devenit „Dream of Venus”

Curatoarele au presupus că Dalí a reprodus tabloul pentru pictura murală, „citând” pictura la fel ca celelalte scene recognoscibile care compuneau lucrarea uriașă, a explicat Haskell. Când au prezentat descoperirile lor echipei de restaurare, adevărata natură a picturii a ieșit la iveală.

„Conservatorii au spus: «Nu, acesta este tabloul… aceasta este pânza reală»”. Și-au dat seama după modul în care pânza fusese decupată din pictura murală mai mare – marginile se potriveau perfect cu scena pe care Dalí o pictase pentru pavilionul său. „A fost un șoc”, a adăugat Cohen.

Acum, „Visions of Eternity” a fost redenumită „Dream of Venus/ Visul lui Venus” – titlul picturii murale complete – și a fost datată 1939, după decenii în care a fost clasificată greșit în cadrul colecției Institutului de Artă.

În timp ce unele dintre panourile surori ale picturii murale sunt identificate corect în colecția Muzeului Prefecturii Hiroshima din Japonia, altele par să lipsească.

Haskell și Cohen mai au întrebări, despre motivul pentru care pictura murală a fost împărțită în bucăți, de ce porțiunea Institutului de Artă a fost redenumită „Visions of Eternity” și unde se afla înainte de 1966, când Shapiro și soția sa au achiziționat-o pentru colecția lor.

În luna martie, curatorii și conservatorii își vor prezenta descoperirile de până acum, într-un program la Institutul de Artă, dar cercetările vor continua „o perioadă lungă, lungă de timp”, a spus Cohen.

Între timp, „Visul lui Venus” se află în cea de-a treia cameră a expoziției „Salvador Dalí: The Image Disappears”, alături de alte lucrări proaspăt analizate, oferind mai multe informații despre artistul din secolul XX, al cărui simbolism enigmatic și personalitate mai mare decât viața au devenit legendare.