„Muza adormită II” de Brâncuși, la Bonhams New York

„Muza adormită II”, de Constantin Brâncuși, în variantă bronz lustruit, se află, alături de lucrări semnate de unii ca Francis Bacon și Lee Krasner, în noul sediu al casei de licitații Bonhams din New York.

Gândit ca un hub cultural, unde totul e de vânzare – de la artă cubaneză la clasici europeni -, noul sediu din New York al casei de licitații care a împlinit 232 de ani se află la adresa 111 West 57th Street, în interiorul restauratei Steinway Hall.

Bonhams a părăsit sediul său de pe Madison Avenue pentru acest spațiu de 12.800 de metri pătrați care seamănă mai mult cu un centru cultural decât cu o sală de vânzări. Parte din acesta este istorica Steinway Rotunda, care a fost integrată ansamblului, conferind locului un aer de glamour al vechiului New York. Este proiectată spre a fi văzută din stradă, încurajând trecătorii să privească înăuntru.

Striking a Chord

Inaugurat săptămâna trecută, la sediu sunt prezentate în prima lună, sub titlul „Striking a Chord”, nume importante ale secolelor XX și XXI, printre care Constantin Brâncuși, cu o sculptură din seria „La Muse endormie II”, alături de Francis Bacon, Lee Krasner, Jean-Michel Basquiat, Roy Lichtenstein, John Chamberlain și Sturtevant, între alții. Tema expoziției se inspiră din istoria Steinway a clădirii, bazându-se pe ideea că arta poate impresiona la fel ca o piesă muzicală.

În Rotunda se află un pian de concert Steinway Model B din 1910, la care a cântat Elton John în timpul înregistrării albumului său „Caribou” din 1974. Piesa estimată la o valoare cuprinsă între 250.000 și 350.000 de dolari va fi punctul central al unei serii de spectacole ale unor artiști invitați, înainte de a fi scoasă la vânzare online în primăvară. Apoi, este și expoziția „Modern Cuban Painters from Havana to New York”, care revine asupra expoziției din 1944 a Muzeului de Artă Modernă, unde a fost prezentat modernismul cubanez publicului american.
Sunt reunite lucrări care nu au mai fost văzute împreună de zeci de ani, inclusiv picturi de Wifredo Lam, Mariano Rodríguez, Amelia Peláez, Mario Carreño și Cundo Bermúdez.

În altă parte a clădirii, o previzualizare a lucrărilor din colecția dealerului newyorkez Evan Lobel face referire la istoria designului postbelic, cu piese de Philip și Kelvin LaVerne, Karl Springer, Stephen Rolfe Powell și un portret al lui Sid Bass realizat de Andy Warhol cu praf de diamante. Acestora li se adaugă expoziția „Heavyweights & Headliners: Legends in Sports and Rock”, care prezintă materiale din colecția fotografului George Kalinsky.

Versiunile „Muzei adormite”

Potrivit catalogului expoziției „Stricking a Chord”, lucrarea „La Muse endormie II” este inscripționată „Brancusi”, numerotată „7/8” și cu marca turnătoriei „Susse Fondeur Paris” pe partea inferioară. Creată din bronz lustruit, ea măsoară 17 x 29 x 17 cm și provine din Succesiunea artistului.
Versiunea originală din alabastru a fost realizată în 1917, iar această versiune din bronz lustruit a fost turnată de Susse Fondeur după modelul din original din ghips.

Cinci versiuni din bronz și trei din ghips ale acestui subiect au fost turnate în timpul vieții artistului. O altă ediție numerotată de 8 exemplare a fost turnată începând cu anii 1970 de succesorii sculptorului, Alexandre Istrati și Natalia Dumitresco (care au reorganizat atelierul lui Constantin Brâncuși de la Centrul Pompidou), după ghipsul original.

Modelul pentru seria „Muza adormită” a fost baronesa Renée Frachon. Între 1909 și 1910, Brâncuși a realizat prima sa interpretare a „La Muse endormie I”, o versiune din marmură albă care reducea capul uman la un oval seren, marcat doar de aluzii vagi la trăsăturile faciale.
Pe parcursul anului 1910, el a continuat să creeze trei versiuni din ghips și șase versiuni din bronz ale capului radiant și abstractizat.
În 1917, artistul a început o versiune revizuită în alabastru. Cu „La Muse endormie II”, Brâncuși a atins apogeul eleganței reductive, scrie Bonhams. Aici, forma femeii adormite este mai distilată ca niciodată, trăsăturile ei fiind atenuate până la limita abstracției, esența ei părând suspendată între vis și formă.

Această versiune ulterioară reflectă dorința neobosită a lui Brâncuși de a atinge perfecțiunea. Așa cum îi scria în 1917 sponsorului său John Quinn: „Ele nu trebuie considerate reproduceri ale primelor… ci o evoluție”.
Brâncuși a realizat ulterior matrițe din acest alabastru și, la începutul și mijlocul anilor 1920, a turnat cinci versiuni din bronz și trei din ghips ale „La Muse endormie II”. Începând cu anii 1970, legatarii universali ai sculptorului – Alexandre Istrati și Natalia Dumitresco – au inițiat o nouă ediție numerotată de 8 turnări, bazată pe duplicarea ghipsului original, din care actualul bronz lustruit este numărul 7.

Expoziția este deschisă până în 6 martie.