O expoziție la Prado explorează reversul mai multor zeci de opere
Expoziția „Reversos” de la Muzeul Prado din Madrid explorează spatele și ramele operelor de artă pentru a le dezvălui poveștile, secretele și călătoriile.
Museo del Prado și Fundația AXA vor să ofere, până pe 3 martie 2024, observarea unei realități fascinante: partea ascunsă a operelor de artă, reversul lor.
Alături de lucrări din colecția Prado, care dezvăluie rezultatul unui lung proces de cercetare a reversului acestora, sunt expuse împrumuturi generoase de la instituții naționale și internaționale, cum ar fi „Assemblage i graffiti” (1972), de Antoni Tàpies, de la Fundación Telefónica; „Cosimo I de Medici”, de di Cosimo (il Bronzino), din colecția Abelló; „Autoportret ca pictor”, de Van Gogh, de la Muzeul Van Gogh din Amsterdam; „Artistul în atelierul său”, de Rembrandt, de la Muzeul de Arte Frumoase din Boston; și „Masca goală”, de Magritte, de la Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen, Düsseldorf.
În total, este vorba despre aproximativ o sută de lucrări expuse, potrivit muzeului.
Spațiul expozițional, curatoriat de artistul Miguel Ángel Blanco, – cu sălile A și B ale clădirii Jerónimos vopsite în negru pentru prima dată – propune un traseu care oferă libertate maximă relației spațiale cu operele, fără ierarhii sau ordine cronologică, dând acces la artiști contemporani precum Vik Muniz, Sophie Calle și Miguel Ángel Blanco însuși.
„Las Meninas” a lui Velázquez, sursa de inspirație
Pornind de la observarea operei „Las Meninas”, în care spatele uriașei pânze pe care lucrează Velázquez ocupă o mare parte din suprafață, artistul contemporan Miguel Ángel Blanco, în calitate de curator al acestei expoziții, propune o abordare unică a picturii prin întoarcerea operelor, pentru a oferi vizitatorului o nouă și mai completă relație cu artiștii care au creat cele 98 de lucrări selectate.
Până în prezent, au existat numeroase studii ale unor lucrări individuale ale căror reversuri prezintă interes dintr-un motiv sau altul, iar unele muzee au explorat parțial această dimensiune prin intermediul unor mici expoziții în care au întors cu susul în jos unele dintre lucrările din colecțiile lor. Însă Museo Nacional del Prado, în colaborare cu Fundația AXA, este cel care a abordat această dimensiune cu ambiția necesară, nu doar prin realizarea unei analize cuprinzătoare a reversului colecțiilor sale, ci și prin localizarea unor exemple, în unele dintre cele mai importante muzee din lume, care să arate cum poate fi îmbogățită aprecierea operelor de artă atunci când observarea lor nu se limitează la partea din față.
Această expoziție, structurată în capitole care abordează diferite aspecte legate de partea din spate a operelor, va include artiști care sunt expuși pentru prima dată la Prado, precum Vincent van Gogh (1853-1890), René Magritte (1898-1967), Lucio Fontana (1899-1967), Lucio Fontana (1899-1968), Pablo Palazuelo (1915-2007), Antoni Tàpies (1923-2012), Sophie Calle (1953), Vik Muniz (1961), Michelangelo Pistoletto (1933), José María Sicilia (1954), Wolfgang Beurer (d. 1480-1504), Louis-Léopold Boilly (1761-1845), Carl Gustav Carus (1789-1869), Vilhelm Hammershøi (1864-1916), Martin van Meytens (1695-1770), Wallerant Vaillant (1623-1677), Ernst Ludwig Kirchner (1880-1938) și Max Liebermann (1847-1935).
