O privire în atelierului lui Nicolae Comănescu

Haine la care au renunțat prietenii și părți din mobilier vechi reprezintă structura ansamblului „The Big Picture”, o privire spre interior a artistului Nicolae Comănescu, asamblat în propriul atelier din București.

Bucățile de textil sunt capsate și îmbinate, altele sunt fixate în forme unice cu acrilic transparent – șaluri, pijamale, pulovere și chiar costume de baie.

Picto-sculptura-instalație „The Big Picture – Looking at the Big Picture from the Inside” este în continuă transformare. Creată în urmă cu patru ani și prezentată la Invitro Cluj, YAP Studio, în expoziția „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor”, în atelierul din centrul Bucureștiului ea a fost asamblată în 2 luni. „The Big Picture” a fost prezentată apoi, în august 2023, la /SAC în cadrul „Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. Începutul”.

„Funcția obiectului textil de protecție, izolare și antifonare împrumută instalației calitățile unui organ viu în care interiorul devine un perfomance meditativ, un spațiu senzorial, marcat de ADN-ul prins în substraturile materialului uzitat. Este un spațiu al rememorării”, spune curatoarea Elena Est.

Ansamblul este permanent modificat. Panouri care reprezintă lucrări de sine stătătoare aparțin unor colecții private, astfel că artistul le înlocuiește periodic. Este o muncă nu tocmai ușoară, spune el, având în vedere că materialul textil nu este cel mai ascultător când vine vorba de a fi fixat într-o anumită formă, expus vertical.

„Looking The Big Picture From The Inside” (600x300x400 cm) este un spațiu legitim de refugiu, cristalizat în jurul unei nevoi obsesive de locuire a artistului.

Nicolae Comănescu se află în prezent într-o rezidență artistică în Germania. După ce o va încheia, la final de aprilie, va participa cu lucrări într-o expoziție de grup în Kiel, apoi, în Capitală, își va redeschide – ocazional – atelierul pentru vizitatori și va avea anul acesta și expoziții în țară, care vor fi anunțate în lunile următoare.

Ce trebuie să urmărim?

Nicolae Comănescu: În principiu, am folosit haine de la prieteni și structuri de mobilier. Sunt mai multe straturi – partea de mobilier, partea de haine. Am evitat să iau de la magazine second hand, am preferat de la prieteni pentru că au istorie personală. Dincolo de faptul că sunt ca volume de culoare, le folosesc deja ca straturi de materie încărcată de un soi de informație pe care, chiar dacă nu o știi, o simți.

Când și cum a venit această idee?

Nicolae Comănescu: Să fie vreo patru ani. O primă lucrare a fost făcută în 2020 pentru galeria Invitro din Cluj-Napoca și o să continui, nu știu în ce direcție și în ce se transformă, dar sigur o voi continua.

Va rămâne în atelier?

Nicolae Comănescu: Nu. Va mai fi prezentată unui public restrâns aici, dar o să se mute în alte părți și o să se adapteze.

Instalația are caracter multidisciplinar și pune accent pe latura participativă dintre public, obiectul artistic și cel curatorial. Prin intermediul ei, este urmărită stimularea îmbinării artelor, colaborarea dintre artiști din medii diferite de exprimare, crearea unui impact puternic, a unei obiectivități. Instalația poate fi vizitată în momente cheie care marchează noi intervenții artistice. Evenimentele vor fi anunțate pe canalele de socializare ale artistului.

Despre Nicolae Comănescu

Nicolae Comănescu s-a născut la 14 noiembrie 1968, în Pitești. În 1998, a absolvit secția de Pictură din cadrul Universității de Arte București, în grupa coordonată de Ion Sălișteanu.

Este fondatorul grupului Rostopasca, grupare artistică rebelă care a marcat anii de tranziție de la socialism la capitalism. Umorul, ironia, inteligența socială, versatilitatea și spiritul civic protestatar sunt atribute care au făcut din artist un supraviețuitor al vieții la oraș. Supranumit și „starul din Berceni” (cartierul în care locuiește Comănescu din anul 2008), el a arătat un interes major pentru tema reciclării, acumulării de materie și reutilizarea ei sub diferite aspecte, folosindu-se de praf, zgură, cenușa din urma grătarelor de mici, ciment și chirpici, cât și de materiale uzitate, precum textilele și obiectele din inventarul său casnic.

A participat la numeroase expoziții personale și de grup în România și în afara țării, printre care Bienala de la Veneția din 2001, alături de grupul Rostopasca, „Rostopasca Insert in Context Network”, în Pavilionul României, proiect curatoriat de Alexandru Patatics.