Operațiunile Gold Corporation din jurul Roșia Montană, într-o expoziție Iulian Bisericaru
„Fragments of Poetic Nature”, o nouă expoziție solo Iulian Bisericaru, este găzduită de Galeria Anca Poterașu din București, în perioada 4 aprilie – 4 iunie.
Curatoriată de Seolhui Lee, expoziția prezintă o nouă serie de desene în cărbune realizate de Bisericaru care reflectă asupra operațiunilor Gold Corporation din jurul Roșia Montană. Îmbinând sensibilitatea poetică cu tensiunea politică, lucrările evocă peisaje fragile, erodate, modelate de procesele de extracție și de fragilitatea sistemelor ecologice.
„În loc să înfățișeze situl în mod direct, lucrările mizează pe sugestie și absență, invitând la o privire lentă și atentă […] Compozițiile sale oscilează între documentare și abstracție, evidențiind instabilitatea peisajelor modelate de dorința economică și negocierea politică. […] Prin situarea Roșiei Montane într-un discurs mai larg al extractivismului, opera lui Bisericaru face trimitere la legăturile simbolice între resursele naturale, capitalul global și istoriile locale. Expoziția invită privitorii să analizeze modul în care peisajele devin locuri de reprezentare ale valorii, memoriei și conflictului, și cum, prin fragmentarea lor, acestea continuă să poarte narațiuni nerezolvate în prezent”, notează în textul curatorial Seolhui Lee, Senior Curator & Head of Creative Partnerships la Museum of Art in Public Spaces, Danemarca.
Practica artistică a lui Bisericaru abordează constant teme precum ecologia, arhitectura și transformarea peisajelor.
Peisaje suspendate în timp
Roșia Montană, cunoscută în antichitatea romană sub numele de Alburnus Maior, a fost un sit de extracție a aurului timp de peste două milenii. Peisajul său poartă urmele acumulate ale regimurilor succesive — de la galeriile subterane antice la exploatarea minieră la scară industrială din perioada socialismului de stat și, mai recent, la ambițiile suspendate ale unui amplu proiect de exploatare în carieră deschisă, condus de o corporație cu capital canadian.
Propunerea utilizării lixivierii cu cianură, alături de planurile de strămutare a comunităților și de transformare a munților din jur, a declanșat una dintre cele mai semnificative mișcări de protest ecologic din Europa post-socialistă. Suspendarea proiectului și includerea sitului în Patrimoniul Mondial UNESCO au redefinit Roșia Montană atât ca arhivă conservată, cât și ca teritoriu marcat de tensiuni istorice nerezolvate.
Lucrând în cărbune — un mediu legat inerent de procese de ardere, reziduuri și compresie —, Bisericaru redă peisaje care par simultan erodate și suspendate în timp. Desenele lui evocă memoria materială a extracției: violența lentă a excavării, fragilitatea sistemelor ecologice și prezența spectrală a spațiilor abandonate sau amenințate. În loc să reprezinte situl în mod direct, lucrările operează prin sugestie și absență, lăsând formele să se dizolve și să reapară sub formă de fragmente.
Opera lui Bisericaru face trimitere la legăturile simbolice între resursele naturale, capitalul global și istoriile locale.
Expoziția invită privitorul să analizeze modul în care peisajele devin locuri de reprezentare ale valorii, memoriei și conflictului, și cum, prin fragmentarea lor, acestea continuă să poarte narațiuni nerezolvate în prezent. În același timp, deschide o reflecție asupra modului în care aceste peisaje ar putea fi reimaginate dincolo de extracție: nu ca spații ale epuizării, ci ca teritorii ale grijii, rezistenței și potențialei regenerări, mai explică Seolhui Lee.
Vernisajul e programat în seara de 4 aprilie și expoziția va fi deschisă publicului de marți până sâmbătă, între 10:00 și 18:00, până la 4 iunie.
Despre Iulian Bisericanu
Iulian Bisericaru (n. 1987) trăiește și pictează în Sibiu. A absolvit Facultatea de Pictură din cadrul Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca, și a scris o teză de doctorat cu privire la relație dintre arhitectură și pictură, cu o privire critică asupra ideologiei.
Operele de artă ale lui Iulian Bisericaru oferă o perspectivă oarecum neglijată sau ascunsă asupra aspectelor societății contemporane, aceea pe care ochiul uman o evită intenționat. Ironic și jucăuș în egală măsură, Iulian Bisericaru îl invită pe privitor să ia poziție în ceea ce privește problemele de mediu, atât când e vorba de ilustrarea rămășițelor societății industriale, cât și atunci când se apropie de controversata discuție legată de planificarea urbană și exploatarea resurselor. Catalogul de artist – cu texte de Liviana Dan, Marie Maertens și Cristina Stoenescu a fost lansată în luna mai 2022, cu o expoziție indiviuală organizată la Galeria Anca Poterașu în București, sub îngrijirea curatorială a lui Marie Maertens.
Artistului i-a fost acordată o bursă pentru o rezidență virtuală organizată de European Alliance of Art Academies prin intermediul Akademie der Künste, Berlin, 2022. Între februarie și mai 2019, Iulian Bisericaru a fost într-o rezidență la Cité Internationale des Arts la Paris și cu doi ani înainte de aceasta a participat la International Summer Residency în Aschersleben. În 2012, a fost nominalizat pentru premiul Start Point și a câștigat premiul Expomaraton.
Despre Seolhui Lee
Seolhui Lee este Senior Curator & Head of Creative Partnerships la MAPS – Museum of Art in Public Spaces, Danemarca. A fost co-director al Pavilionului Coreei la Bienala de la Veneția din 2024, alături de Jacob Fabricius, si a ocupat funcțiile de curator și chief curator la Kunsthal Aarhus (2023 – 2025), curator asociat la Malmö Konsthall (2024), coordonator al echipei expoziționale a Bienalei de la Busan (2020) și curator la Seoul Museum of Art (2018 – 2019), printre altele.
A fost invitată la Expo Chicago Curatorial Exchange (2025), Tate Modern Intensive Course (2019) și Gwangju Biennale International Curator Course (2016). În plus, Lee face parte din comitetul de achiziții pentru colecția permanentă a National Museum of Modern and Contemporary Art, Coreea de Sud (din 2024), este membră într-un panel de mentorat pentru „Danish Visual Artists” (din 2024) și activează ca advisor pentru secțiunea Focus a Frieze Seoul (din 2025).
Foto: Iulian Bisericaru, „The Ground Is Not Ours”, 2026, carbune pe pânză

