Peisaje de august în remarcabile picturi spaniole – FOTO
Artiștii spanioli Emilio García Martínez, Ignacío Díaz Olano și Martín Rico y Ortega au redat în pânzele lor lumina, căldura și culorile lunii august. Trei dintre acestea sunt expuse la Muzeul Prado din Madrid.
„Mañana de Agosto”, ulei pe pânză de arhitectul și pictorul Emilio García Martínez (1875 -1970)
García Martínez a fost căsătorit cu pictorița și ceramista Inocencia Arangoa Figueroa (1880-1972), nepoata și ucenica lui Francisco Pradilla.
Între lucrările lui se află „Mañana de Agosto” (1933), care reprezintă un peisaj cu munți și pajiști traversate de un tren, scăldate în lumina unei dimineți de august.
„Agosto” (1899), ulei pe pânză de Ignacío Díaz Olano (1860 – 1937)
Ignacío Díaz Olano a studiat la Barcelona cu Gustavo Bacarisas și la Școala de Arte Frumoase din același oraș între 1876 și 1880, datorită unei burse acordate de Consiliul municipiului Vitoria.
La întoarcere, a colaborat la săptămânalul El Danzarín sub pseudonimul Galop. Ulterior a plecat la Paris, unde s-a stabilit.
„La aguadora” (1875 – 1878), ulei pe panou de Martín Rico y Ortega
La 28 mai 1875, Martín Rico y Ortega a ajuns la Toledo și a rămas în oraș cel puțin până la 15 august. În această perioadă a pictat cinci uleiuri, între ele și „La aguadora”, și a realizat un caiet cu schițe.
Artistul a studiat compoziția acestei lucrări într-o schiță, care include partea centrală, adică intrarea, grilajul, purtătorul de apă și măgarii. Fațada este foarte asemănătoare cu cea pe care o avea la acea vreme casa lui Samuel Leví, vistiernicul lui Pedro I, ocupată ulterior de marchizii de Villena.
Lumina foarte intensă a amiezii de vară scoate în evidență extraordinar umbrele aruncate de streșini, le desenează cu acuratețe pe cele ale balcoanelor, intensificându-le. Mânat de dorința sa de a arăta aspectul tipic al orașului, artistul a adăugat, în spațiul puțin echivalent cu un sfert din partea verticală a tabloului, o stradă spre fundal în perspectivă, pe care coboară un duhovnic cu mantie și pălărie și unde o tânără se uită pe o ușă.
Pictorul a vrut să arate bogăția monumentală a orașelor spaniole prin înfățișarea unei frumuseți uitate, parcă suspendată în timp, salvată de artist pentru un colecționar capabil să aprecieze acele splendori.
În plus, precizia extraordinară a desenului, rezultat al analizelor anterioare în studii pregătitoare și evidențiată în toate detaliile, mai ales la măgari și în ulcioare; delicatețea culorilor, evidentă în tonurile de roz moale ale zidurilor și arborelui și în verdele balcoanelor; grija acordată de artist execuției, pe un panou mic, fac din această lucrare o referință capitală în creația pictorului.
Credit foto: Museo Nacional del Prado
