Performance Mircea Cantor în expoziția „RomânIa. Reprezentarea portului popular în artă” de la MNAR
Artistul român Mircea Cantor susține în 5 decembrie, de la ora 17:00, un performance în conexiune cu instalația sa „Anthroposynaptic” din expoziția „RomânIa. Reprezentarea portului popular în artă”, deschisă la Muzeul Național de Artă al României (MNAR).
Performance-ul care va dura 40 de minute va cuprinde bocetul „Versul cămășii ”- de Ioan Opris (Breb, Maramureș), și cântecul „Strigătul cămășii” – de Ileana Bozai (Breb, Maramureș).
Performance-ul este o colaborare între artistul Mircea Cantor, diaconul Ioan Opriș și cântăreața Ileana Bozai, din satul Breb, Maramureș, în jurul instalației „Anthroposynaptic”(2015). Cântece tradiționale, ritualice, care însoțesc nașterea și moartea oamenilor din sat, vor fi transformate în cântece dedicate iei. Muzicienii vor cânta cele două compoziții proprii, acompaniați de instrumentiști la dobă, zongoră și trâmbiță, iar pe toată durata performance-ului o artizană din Maramureș va toarce cânepa cu un fus cu zurgălăi.
Participă: Mircea Cantor, Ioan Opriș – dobă și voce, Ileana Bozai – voce, Ionuț Borca – vioară, Cristian Cupcea – zongoră, Radu Pop – trâmbiță, Ileana Hotea – torcătoare.
Versul cămășii și Strigătul cămășii
Despre bocetul „Versul cămășii”, Mircea Cantor spune: „Într-o linie melodică gravă, monotonă și repetitivă, în 40 de strofe, «viața» iei va fi cântată începând cu sămânța de cânepa pe care o plantează țăranul, planta pe care o îngrijește, procedeele tehnice prin care se vor realiza părți ale iei. Este o poveste a vieții pe care cămașa o parcurge împreună cu cel care o va purta; poveste care se continuă și după ce proprietarul moare, iar cămașa își va continua viața sub o altă formă, și anume în instalația mea. Performance-ul începe și se încheie cu un cântec de trâmbiță, cântec ce este folosit pe ultimul drum al mortului sau atunci când pornesc oile la păscut peste vară, după sâmbra oilor, ca un cântec solemn de drum bun, de adio”.
„Strigătul cămășii”, compus de Ileana Bozai, pornește de la cântecul de nuntă „Strigătul miresei” – ritual ce are loc în Maramureș în ziua în care mireasa pleacă de acasă – pentru a povesti „viața” iei, de data aceasta într-un ton de bun augur, specific strigătului miresei. „În timpul cântării, cântăreața aruncă cu grâu peste cei prezenți, cum se aruncă de altfel pentru cei veniți să acompanieze mireasa. Ca un simbol al fertilității, al rodului bun. Linia melodică este de joc și bucurie, foarte afirmativă. Este acompaniată de toate aceste instrumente specifice Maramureșului zongoră, dobă și vioară”, explică Mircea Cantor.
Participarea la performance este posibilă în limita locurilor disponibile, fără programare prealabilă. Accesul în expoziție se face pe baza biletului în valoare de 60 lei.
Foto: Mircea Cantor, „Anthroposynaptic”, 2015, în expoziția „RomânIA. Reprezentarea identitară a portului popular în artă”, MNAR; broderie pe cămăși tradiționale românești de bărbați și femei, din Maramureș © Fundația Louis Vuitton, Paris; curatorial
