Pictori români uitați – Despre extinderea orizontului istoric și artistic
Expoziția „Pictori români uitați”, parte a sezonului Art Safari care debutează în 7 martie, reunește mai mult de o sută de picturi semnate de zeci de artiști care au avut o contribuție semnificativă în istoria artei românești, dar ale căror nume s-au pierdut ori au fost omise intenționat cu trecerea timpului.
Proiectul își propune să pună într-un format expozițional și să ducă mai departe demersul științific al cărții omonime semnate de Tudor Octavian, jurnalist și cronicar de artă, publicate în 2003.
„Unii au avut de ales între un trai tensionat, pândit de privațiuni, de iminențele competiției, și o slujbă cuminte, dar plătită. Și au preferat confortul. Nimeni nu-i de condamnat pentru opțiunile sale. Cum nimeni nu trebuie arătat cu degetul fiindcă n-a devenit, încă din tinerețe, pictor de patrimoniu. Am fost deprinși să împărțim arta în două: o secțiune mică, de aleși, și alta vastă, de nedefiniți. Or, cu trecerea timpului, linia de graniță dintre cele două teritorii se plimbă, mușcă din moșiile seniorilor și-i împroprietărește pe neglijații de noroc”, scrie în cartea sa Tudor Octavian. „Din cele ce am descoperit, învățat și înțeles în anii de când mă preocupă «pictorii uitați», pot spune că am avut în România mult mai mulți artiști pictori decât se știu acum”.
Tudor Octavian este curator al acestei expoziții împreună cu Maria Munteanu, care a răspuns întrebărilor curatorial:
Cine sunt pictorii „uitați” cuprinși în expoziția de la Art Safari?
Maria Munteanu: Expoziția de la Art Safari pune într-o lumină nouă cercetarea realizată de Tudor Octavian la începutul anilor 2000. Acest studiu a adus în atenția publicului artiști români ale căror nume s-au pierdut de-a lungul timpului, dar care au avut o contribuție semnificativă în arta românească. Am căutat să includem în expoziție cele mai reprezentative lucrări ale acestor artiști, mai mult de 40 de nume.
Ipolit Strâmbu, Nicolae Grant, Elena Popea, Constantin Aricescu, Mihail Simonidy, Nina Arbore, Mina Byck Wepper și Alexandru Țipoia sunt doar câteva dintre aceste nume.
Din ce perioade, stiluri, medii ați ales?
Maria Munteanu: Artiștii selectați de Tudor Octavian în studiul său au făcut parte din mai multe perioade artistice din istoria artei noastre, toate cuprinse într-un secol, între 1850 și 1950. Publicul va putea găsi în expoziție diverse stiluri artistice, care reflectă personalitatea și talentul fiecărui artist în parte.
Pe ce criterii a fost făcută selecția?
Maria Munteanu: Am căutat să includem în expoziție cele mai reprezentative lucrări ale pictorilor români incluși în volum. Selecția lui rămâne relevantă până în zilele noastre, când aproape toți artiștii menționați rămân, în continuare, necunoscuți publicului.
De unde provin lucrările expuse?
Maria Munteanu: Picturile expuse provin din colecții private și din colecții muzeale din România.
Care a fost motivul pentru care au intrat într-un con de umbră? Câți dintre cei uitați au fost „uitați intenționat”?
Maria Munteanu: Majoritatea pictorilor incluși în studiu au fost pur și simplu umbriți de alți colegi de generație, care au devenit reprezentativi pentru o anumită perioadă artistică. Desigur, contextul politic dintre 1948 și 1989 a impus ca totul să fie controlat, mulți artiști au fost asociați perioadei „burghezo-moșierești”, ca să folosim un termen preferat de comuniști. Prin urmare, nu au mai fost incluși în expoziții și în publicații, iar numele lor au fost uitate.
Ce poveste iese în evidență dintre toate?
Maria Munteanu: Cu siguranță, toate prezențele artistice ale acestor pictori întregesc peisajul istoriei artei românești din perioada 1850-1950. De aceea, expoziția poate fi considerată de public un prilej de lărgire a orizontului istoric și artistic, de cunoaștere mai profundă a artei românești.
Foto: Nicolae Grant, „Pridvor la Golești” (c) Art Safari
