PORTRET – Henri Matisse, maestrul culorii

Henri Matisse, maestrul culorii și al Fovismului, spunea că visează la „o artă echilibrată, pură, liniștită, ca un fotoliu bun în care te odihnești”.

„Fleurs sau Fleurs devant un portrait” (1923) de Henri Matisse, estimat între 15 și 20 de milioane de dolari, va fi licitat în cadrul Modern Evening Auction, în luna mai, la Sotheby’s New York. Lucrarea este expusă până miercuri la Londra.

„Pictor delicat, expert în artele griurilor”

Henri Matisse s-a născut la Chateau Cambresis, în nordul Franței, într-o familie de negustori de cereale, la 31 decembrie 1869. Termină studiile liceale și frecventează un an la Facultatea de Drept din Paris, nefiind pe atunci intersat de artă. Reîntors în provincia natală, la 21 de ani se îmbolnăvește grav de o maladie intestinală, ceea ce îl constrânge să rămână în pat un an. În această perioadă, pentru a-l distra, mama sa îi cumpără o cutie cu câteva culori. De acum, se va dedica artei ce va deveni universul său vital, o specie de „paradis” pe pământ. Renunță la cariera juridică și în 1891 începe cursuri regulate de pictură la Paris. Se înscrie la Academia Julian și, seara, la școala de arte decorative, unde, în 1892 întâlnește un tânăr pictor din Bordeaux, Albert Marquet, cu care începe o lungă prietenie. Gustave Moreau îl remarcă la Academie și îl invită în atelierul său unde se întâlneau cei mai buni artiști ai timpului. În acel ambient cultural bogat, tânărul Matisse își îmbunătățește propriile calități, realizând metodic copii la Luvru: artiștii săi preferați sunt Chardin, Poussin, Watteau și olandezii. Înainte de a se dedica culorii, se concentrează pe studiul clarobscurului. În această perioadă este „pictor delicat, expert în artele griurilor”, așa cum spunea prietenul Evenpoel în 1896.

În 1894 i se naște fiica Marguerite cu Amelie Parayre, cu care se va căsători patru ani mai târziu. În 1896-97, expune picturi la Salonul Societății Naționale, obținând oarece succes.

După căsătorie, merge la Londra unde îi studiază pe Turner, apoi la Tolosa și în Corsica, unde rămâne un an, arătându-se entuziast pentru culorile solare și lumina locurilor. Este începutul unei explozii cromatice care se va realiza pe deplin în 1901. Întors la Paris, se instalează la Quai S. Michel, pe Sena, la doi pași de Notre-Dame. Moartea lui Moreau rupe ultimele legături pe care le avea la Academia.

Continuă să studieze portretul și devine prieten cu Derain și Puy, în timp ce este inițiat în sculptură de Rodin. Cu puținii bani, el cumpără, pentru studiu, „Trois baigneuses” de Cezanne, un tablou de Gauguin, o sculptură de Rodin și două pasteluri de Redon.

Între 1899 și 1900 se nasc alți doi fii, Jean și Pierre. În această perioadă, îl studiază atent pe Paul Cezanne care devine pentru el „maestrul”. Este fundamentală lecția sa de structură și de sinteză de compoziție. De la el învață că „tonurile sunt forțe care trebuie echilibrate”. El va spune: „Când am găsit raportul tuturor tonurilor rezultatul trebuie să fie o armonie vie între tonalitate, o armonie nu foarte diferită de o compoziție muzicală”.

În 1904, organizează prima sa expoziție personală (cu 46 de opere).

După aceea, merge cu familia și pictorii Cross și Signac la Saint Tropez, unde Signac deținea o vilă superbă. Luând exemplul lor, Matisse experimentează pictura divizionistă: culoarea se răspândește veselă în juxtapuneri cu contraste cromatice puternice.

Mediterana și descoperirea culorii

Astfel, se nasc compoziții fericite, printre care vederi ale golfului, și marele tablou „Lux, calm și voluptate”, pictat iarna la Paris, expus la Salonul Independenților și cumpărat de Signac pentru salonul din vila de la Saint Tropez, unde va rămâne timp de 40 de ani. Această lucrare constituie cea mai modernă operă dintre cele expuse la Musee d’Orsay, nu atât datorită datării sale, cât pentru noutățile stilistice pe care le aduce. Pictura respiră deja aerul mișcărilor avangardiste care au marcat evoluția artei din prima jumătate a secolului al XX-lea.

În 1905, Matisse merge cu Derain la Collioure, mic port catalan, ascuns și sălbatic, unde descoperă lumina mediteraneană. La Collioure se naște fovismul. Matisse, îmbătat de climă și de lumină, creează peisaje „în aer liber” în care explodează tonuri pure de culoare. Fovismul pentru Matisse va fi: „Un experiment asupra culorii și desenului vizând maximul de expresie și concizie”.

Maestrul Fovismului

Întors la Paris, se dedică cu pasiune noii tehnici, abordând în special figura umană pentru că, potrivit artistului, „este cea care îmi permite să exprim cel mai bine sentimentul aproape religios pe care îl am despre viață”. Se nasc două lucrări, în care doamna Matisse este model: „Femeie cu pălărie” (1905) și „Portretul doamnei Matisse” (1905).

„Fovismul”, spune Matisse legat de propriul stil, „a apărut din faptul că noi excludeam culorile imitative și prin culorile pure obțineam reacții mai puternice  și luminozitate mai pură a culorilor”.

În 1906, la Salonul Independenților, prezintă monumentala compoziție „La joie de vivre”, ce compune două teme, tradițional opuse, a lumii pastorale, cu frenetica horă în centru, și odihna păstorilor în prim-plan, într-o sinteză extraordinară de ritm și melodie, de linie și culoare.

Va pleca într-o lungă călătorie în Africa, unde este fascinat de produsele de artizanat locale (țesături, tapet, ceramică) care vor apărea în viitoarele sale creații. La Salonul de Toamnă din 1907, va apărea pentru prima dată grupul cubist, cu Picasso în frunte, care se opune Fovismului. Dacă cubiștii se axează pe esență, geometrizând forma și reducând culoare la puține tonuri esențiale, Matisse ajunge la un proces de simplificare prin linia curbă, lăsând liber jocul de culoare capabil să se extindă pentru a construi forma.

În 1908, conștient de valoare sa, decide să înființeze o academie. În același an, la New York, va fi organizată prima sa expoziție personală. Face numeroase călătorii, în Italia, Germania, Spania. În 1909, colecționarul rus Șchukin îi comisionează două mari picturi: „Dansul” și „Muzica”.

În „Dansul”, culorile sunt poate pentru prima dată folosite la saturație, „cel mai albastru dintre albastru”, este un albastru absolut.

Între 1909 și 1917, va locui la Issy les Moulineux, într-o casă mare cu grădină, unde se nasc cele mai importante opere ale sale. În „Lecția de pian” din 1916, descoperim o supremă sinteză de cenușiuri, pe planuri mult mai simplificate. În lucrarea „Interieur au violin” roșul cutiei instrumentului, unica notă evidențiată, este plasată între jocuri de negru profund.

„La Blouse roumaine”

Una dintre cele mai cunoscute picturi din lume, „La Blouse roumaine”, ulei pe pânză, a fost creată în 1940 și este expusă la Centre Pompidou. Broderiile ornamentale ale bluzei sunt de fapt subiectul principal aici, pictorul manifestând un mare interes pentru toate tipurile de țesături.

Matisse a fost emoționat de frumusețea grafică a motivelor, de măiestrie. El redă  exaltarea, netezind detaliile, simplificând liniile și creând blocuri de culoare, așa cum o sugerează stilizarea ornamentelor centrale cu frunze de stejar. Bluza se umflă, devenind spațiu pictural dar și metaforă. 11 fotografii prezintă diferitele etape de realizare a acestui portret, ștergând treptat fetița pentru a sublinia mai bine bluza brodată. Lucrarea a fost donată de artist statului francez în 1953.

Matisse a murit la 3 noiembrie 1954, la Nisa.

O lume fantastică

Henri Matisse se mută la Nisa în 1917 pentru a scăpa de austeritatea Parisului la sfârșitul Primului Război Mondial și, în 1921 se mută într-un apartament în Place Charles Felix unde va rămâne până în 1938. În acest apartament, el a creat o adevărată lume fantastică de recuzită, textile, mobilier și elemente fantastice de natură moartă, cum ar fi florile găsite în centrul operei „Fleurs”. Din grupul de naturi moarte pictate de Matisse la mijlocul anilor 1920, la apogeul reședinței sale din Nisa, doar câteva au rămas în colecții private, făcând din „Fleurs” o ofertă extrem de rară atunci când vine vorba de Modern Evening Auction, în luna mai, la Sotheby’s New York.

Credit foto: Sotheby’s