PORTRET – Peggy Guggenheim: Dependenta de artă care a învăţat o lume întreagă arta de a face orice îţi doreşti
Şi-a urmărit instinctul în ceea ce priveşte alegerile artistice, adora Veneţia şi a scos opere de artă de valoare inestimabilă din Parisul ocupat de nazişti în cutii în care, teoretic, erau obiecte personale. A spus că a fost o femeie liberă înainte ca acest termen să fie definit în epoca în care trăia şi visul ei era să cumpere o lucrare de artă în fiecare zi.
Provenind dintr-o familie bogată, Peggy Guggenheim a avut la dispoziţie resursele pentru a-şi realiza dorinţele, dar curajul şi flerul său sunt nepreţuite. A pariat pe artiştii moderni atunci când aceştia fuseseră clasaţi drept „degeneraţi” în Germania nazistă. I-a salvat pe ei şi lucrările lor. De asemenea, a oferit spaţiu de expunere pentru artiste , în vremuri în care arta plastică era considerată, de multe ori, un „capriciu” pentru femei.
Nepoată a lui Solomon R. Guggenheim, Peggy se descria drept o „dependentă de artă”
A ţinut să se delimiteze de rudele sale care erau implicate în afaceri şi şi-a pus amprenta în lumea artelor, călătorind şi colecţionând opere pe care le-a adorat. Colecţiile, galeriile şi muzeul pe care le-a girat sunt dovezi ale gustului şi stilului său.
În timpul vieţii sale (1898–1979) au avut loc două Războaie Mondiale, iar arta a luat turnuri radicale. Peggy Guggenheim a fost o susţinătoare a mişcărilor Dada şi Suprarealistă şi a ales artişti precum Vasili Kandinski, Jackson Pollock şi Yves Tanguy. Pentru ea, între viaţa profesională şi cea personală nu au existat graniţe, fiind căsătorită cu Laurence Vail reprezentant al curentului Dada şi cu suprarealistul Max Ernst. Printre iubiţii săi, notează chiar reprezentanţii Muzeului Guggenheim, s-au numărat Samuel Beckett şi Constantin Brâncuşi.
Atracţia sa către suprarealism a fost în opoziţie cu părerile directorului Muzeului Guggenheim din acea vreme, Hilla Rebay, care considera că acest curent era „grosolan”.
În mare parte, Guggenheim a fost o autodidactă în ceea ce priveşte arta
Lucrurile care o atrăgeau ca un magnet erau creativitatea şi iconoclasmul şi a intrat în mod natural în lumea avangardei Parisului din anii ’20. Frecventa aceleaşii cercuri precum Constantin Brâncuşi şi Marcel Duchamp. A fost fotografiată de Man Ray şi purta ţinute semnate de celebrul Paul Poiret, iar viaţa ei privată s-a împletit cu cea socială, de colecţionară şi de îndrăgostită de artă, arată reprezentanţii Muzeului Guggenheim.
Într-un interviu din 1969 spunea că a simţit imboldul de a colecţiona artă când a ţinut în mână opera în bronz „Tête et coquille” de Jean Arp (1933).
După ce s-a mutat la Londra, în anii ’30, fugind de ocupaţia nazistă, a deschis prima sa galerie, „Guggenheim Jeune”. În acea perioadă, Samuel Beckett i-a spus că „trebuie să fii conectat la arta timpului tău”, propoziţie care a rămas esenţială pentru ea. A colecţionat opere ale cubiştilor şi suprarealiştilor într-o perioadă în care mulţi experţi nu apreciau aceste opere.
Când fugi de război, ce laşi în urmă? Nu arta.
Iar Peggy Guggenheim a demonstrat acest lucru. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când mulţi dintre creatorii săi iubiţi erau consideraţi realizatori de „artă degenerată”, în Germania, ea cumpăra o lucrare pe zi, la Paris.
Cu 40.000 de dolari, a cumpărat lucrări de Constantin Brâncuşi, Georges Braque, Salvador Dalí, Max Ernst, Fernand Léger şi Pablo Picasso, printre mulţi alţii. Regimul era – o operă cumpărată pe zi. Ceea ce au fost, probabil, în actele de la vamă, atunci când a scos lucrările din ţară, cutii cu obiecte casnice, erau de fapt opere de artă care acum au valoare inestimabilă. Înainte ca forţele germane să intre în Paris, ea a trimis lucrările către un castel din Franţa, unde au fost ţinute în hambar. „Nu voiam să plec înainte să scot operele din ţară. Am fost foarte norocoasă că cineva a făcut toate aranjamentele pentru mine şi le-a trimis la New York, ca obiecte casnice – cearceafuri, pături, veselă”, mărturiseşte Peggy Guggenheim, într-un interviu.
Spre finalul anilor ’40, a devenit proprietară de muzeu de artă. S-a mutat la Veneţia şi şi-a prezentat colecţia la Bienală. Câţiva ani mai târziu, a cumpărat Palazzo Venier dei Leoni din Veneţia, unde şi-a expus arta mult-iubită.
Abia în 1969 a fost prezentată colecţia „Works from the Peggy Guggenheim Foundation” la „Solomon R. Guggenheim” Museum din New York ca, şapte ani mai târziu, să fie cedată fundaţiei muzeului, în al cărui patrimoniu a intrat după moartea sa, în 1979.
În colecţia „Peggy Guggenheim” se regăsesc lucrări precum „Alchemy”, de Jackson Pollock (1947) şi „Măiastra”, de Constantin Brâncuşi (circa 1912).
Credit foto: Muzeul Guggenheim
