Postmodernismul – Istorie, caracteristici și artiști

Postmodernismul este un curent cultural complex, cu manifestări atât în artă, cât și în domeniile practice ale existenței, cum ar fi științele sociale și mass-media. Se revendică terminologic din modernism, pe care îl continuă firesc și îi contestă progresul și adevărurile general-valabile la care a ajuns omenirea.

Despre postmodernism

Cu numeroase forme de expresie și baze teoretice solide, în operele filosofilor și sociologilor contemporani, postmodernismul reflectă criza valorilor moderne și a unei lumi aflate în transformare rapidă. Sensul marilor narațiuni se reconstruiește azi din experiențe individuale, subiective, prin fragmentare și joc cu formele și înțelesurile.

Ce este postmodernismul?

Postmodernismul, înainte de a fi un curent, este o nouă abordare în artă, în societate și asupra paradigmelor culturale clasice. Inovația, globalismul și corectitudinea politică vin să răstoarne un întreg univers de valori și un apogeu la care au ajuns cunoașterea și arta modernă.

Comunicarea de masă a reinventat relațiile sociale și a dat naștere unei retorici contestatare. La rândul ei, evoluția Internetului și ascensiunea AI sunt menite să pună sub semnul îndoielii estetica, relațiile sociale și expresia artistică, născându-se ceea ce unii teoreticieni numesc „post-postmodernism”.

Perioada postmodernă

Se consideră că perioada postmodernă începe din a doua jumătate a secolului al XX-lea și se întinde până aproximativ la debutul mileniului III, când vorbim de noi forme de contestare și de consens cu privire la diversitate și multiculturalism.

Caracteristicile postmodernismului

Postmodernismul contestă și relativizează valorile moderne, pune sub îndoială elitele, îmbină expresia autenticului individual cu eclectismul. Sintetizând, am putea evidenția câteva caracteristici-cheie, analizate și de filosofi, sociologi, critici de artă și antropologi: pluralism stilistic și eclectism; fragmentare narativă și vizuală; intertextualitate și autoreferențialitate; ironie, parodie, pastișă; relativism cultural și estetic; negarea originalității absolute (totul este reinterpretare); întoarcere la ornament și simbolism în arhitectură, după utilitarismul modern; Amestec între cultura elitelor, cultura maselor, culturile suburbane etc.; critică la adresa consumerismului și a mass-media.

Postmodernismul în pictură

Postmodernismul în pictură se manifestă ca reacție împotriva operelor unice, a mijloacelor de expresie unitare și a abstractizării excesive la care ajunsese mesajul operei vizuale moderniste. În schimb propune acte artistice spontane, mai ușor de receptat, colaje, juxtapuneri, simboluri din cultura pop și recurg la ironie.

Pictorul american Jean-Michel Basquiat a combinat graffiti, expresionism și simboluri afro-americane, într-o formulă plastică explozivă, în lucrări precum „Untitled” (1981), „Baby Boom” (1982), „Boy and Dog in a Johnnypump” (1982) și „Hollywood Africans” (1983).

David Salle, pictor, grafician și fotograf, a devenit cunoscut pentru compozițiile sale stratificate, în care îmbină figuri nud cu texte și imagini publicitare, creând un univers vizual contradictoriu și tulburător: „Untitled” (1984), seria „Theme for an Aztec Moralist” (1983).

Postmodernismul în arhitectură

Postmodernismul în arhitectură readuce estetica în peisajul urban, elementul inedit și jucăuș și simbolistica formelor, ca reacție împotriva utilitarismului modernist și a brutalismului.

Michael Graves combină înălțimile, clădirile statement și ornamente diverse precum coloane înalte și ferestre mici și multe, texturi și nuanțe diferite. Un exemplu elocvent este Portland Building.

Robert Venturi, autor al manifestului „Complexity and Contradiction in Architecture”, se opune conceptului de arhitectură minmalistă. A proiectat clădiri precum Guild House, Seattle Art Museum sau Allen Memorial Art Museum.

Charles Moore este cunoscut pentru utilizarea deliberată a ornamentației, a culorilor vii și a referințelor istorice, combinate într-o manieră neconvențională. Una dintre lucrările sale celebre este Piazza d’Italia din New Orleans.

Postmodernismul în literatură

În literatură, postmodernismul înseamnă destabilizare narativă, ambiguitate, finaluri deschise și o multiplicare a vocilor narative. Textele sunt pline de referințe culturale, ironii și parodii, trecerea între ficțiune și realitate este fluidă și insesizabilă, la fel ca între trăire personală a autorului și pură imaginație.

Thomas Pynchon este un scriitor american cunoscut pentru romanele sale dense, pline de teorii ale conspirației, umor absurd și referințe culturale: „Gravity’s Rainbow” (1973), „The Crying of Lot 49” (1966).

Don DeLillo explorează în scrierile sale impactul mass-media, al violenței și al culturii consumului asupra identității umane: „White Noise” (1985), „Libra” (1988).

Italo Calvino este cunoscut pentru stilul său ludic și metaficțional, abordând teme filozofice prin structuri narative ingenioase: „If on a winter’s night a traveler” (1979), un roman care începe de mai multe ori și nu se termină niciodată.

Gabriel Garcia Marquez, cu cea mai apreciată operă a sa, „Un veac de singurătate” (1967), impresionează printr-o saga de familie, scrisă cu ingeniozitate, amuzament și forță narativă, evidențiind personaje fictive memorabile.

Jorge Luis Borges a influențat profund literatura postmodernă prin povestirile sale labirintice, pline de erudiție, paradoxuri și realități alternative: „Ficciones” (1944), „El Aleph” (1949).

Postmodernismul în cinematografie

Cinematografia postmodernistă îmbină genuri, sparge barierele narative tradiționale și face apel la intertextualitate. Filmele devin autoreflexive, comentează asupra propriei construcții și încorporează referințe la cultura populară.

Quentin Tarantino este cunoscut pentru dialogurile stilizate, structura narativă necronologică și referințele pop: „Pulp Fiction” (1994), „Kill Bill” (2003-2004).

David Lynch explorează în filmele sale visul, subconștientul și haosul realității prin estetici bizare și non-lineare: „Mulholland Drive” (2001), „Blue Velvet” (1986), „Twin Peaks” (serial, 1990).

Pedro Almodóvar creează povești emoționale și melodramatice cu teme recurente despre identitate, sexualitate și cinema în sine: „Todo sobre mi madre” (1999), „Hable con ella” (2002).

Artiști celebri în postmodernism

Postmodernismul transcende granițele, întrucât reprezintă o viziune bazată pe multiculturalism, pe contestare a vechilor valori, pe colaj și pe unitate în diversitate. Iată câțiva reprezentanți de seamă, din diverse domenii de expresie artistică:

Jean-Michel Basquiat – cunoscut pentru stilul său neoexpresionist cu influențe de graffiti, critică socială și simbolism afro-american.

Barbara Kruger – artistă conceptuală care combină imagini alb-negru cu texte ironice în fonturi recognoscibile (ex: „Your body is a battleground”).

Michael Graves – arhitect postmodern care a readus simbolismul și culoarea în arhitectură, printre cei mai influenți promotori ai eclecticismului decorativ.

Quentin Tarantino – regizor american ale cărui filme sunt marcate de fragmentare narativă, intertextualitate, violență stilizată și dialoguri iconice.

Mircea Cărtărescu – scriitor român al cărui stil baroc, oniric și intertextual se înscrie ferm în curentul postmodernist, cu recunoaștere internațională prin numeroase premii.

Lucrări postmoderniste celebre

Am adunat în această secțiune unele dintre cele mai importante lucrări postmoderniste din toate domeniile de exprimare artistică:

Portland Building – Michael Graves

Această clădire emblematică a arhitecturii postmoderne combină elemente clasice stilizate cu culori vii și forme jucăușe, marcând o ruptură clară față de modernismul auster.

Centre Pompidou – Renzo Piano & Richard Rogers

Muzeul de Artă Modernă din Paris este un exemplu radical de arhitectură postmodernă. Cu instalațiile expuse la exterior, culori vibrante și un design industrial provocator, Centre Pompidou sfidează convențiile estetice și funcționale tradiționale. A devenit rapid un simbol al deschiderii culturale și al experimentului artistic postmodernist.

Untitled (1981) – Jean-Michel Basquiat

Una dintre lucrările fără titlu ale lui Jean-Michel Basquiat, „Untitiled” din 1981 este un colaj simbolic pentru stilul artistului, ce îmbină texte, simboluri africane, cranii și figuri umane într-un ansamblu exploziv vizual și conceptual.

Your Body is a Battleground – Barbara Kruger

Această imagine iconică combină o fotografie cu un mesaj feminist, ilustrând modul în care postmodernismul îmbină imaginea cu discursul social.

Un veac de singurătate – Gabriel García Márquez

Este un roman reprezentativ pentru realismul magic și literatura postmodernistă latino-americană, în care istoria, mitul și ficțiunea se împletesc într-un univers narativ dens și simbolic.

Pulp Fiction – Quentin Tarantino

Film cult al cinematografiei postmoderne, „Pulp Fiction” se remarcă prin structura non-lineară, amestecul de genuri, violența stilizată și intertextualitatea intensă.

Concluzii

Dincolo de controverse terminologice și de o ortografie care te poziționează împotriva sau în favoarea curentului, post-modernismul sau postmodernismul rămâne un reper cultural definitoriu pentru a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizat prin libertate stilistică, ironie, colaj de influențe și critica ideilor de adevăr absolut și progres liniar.

Prin expresiile sale diverse în arhitectură, pictură, literatură, film și alte arte, postmodernismul a marcat o ruptură creativă și a deschis drumul pentru arta contemporană pluralistă de azi.

Fotografie principală: Centrul Pompidou Paris