Povestea incredibilă a lui Boris Lurie, într-o expoziție la New York
Mare parte din creația lui Boris Lurie, supraviețuitor al Holocaustului devenit pictor, ilustrator și scriitor, este prezentată într-o expoziție la Museum of Jewish Heritage din New York.
„Nu a vândut vreun tablou în timpul vieții trăite în cocioabe, cu toate acestea, a murit valorând aproximativ 100 de milioane de dolari”, a spus Anthony Williams, președinte al Boris Lurie Art Foundation, la prezentarea expoziției dedicate artistului. „A fost un bărbat complicat”, citează The Guardian.
Expoziția „Boris Lurie: Nothing to Do but Try” este deschisă la Museum of Jewish Heritage – A Living Memorial to the Holocaust din Manhattan până la finalul lunii aprilie 2022.
Condițiile în care a trăit, paradoxul cu aprecierea sa ulterioară, reprezintă un contur al vieții tragice și fascinante a supraviețuitorului Holocaustului devenit pictor, ilustrator, sculptor, scriitor, co-fondator al mișcării No!art.
Aceasta este prima expoziție de artă contemporană din istoria de 24 de ani a muzeului.
Frumusețea și ororile ce se regăsesc în cele 100 de lucrări, cele mai multe create cu furie în 1946 și numite, de atunci, „War Series”, se potrivesc colecției permanente a muzeului memoriei Holocaustului și Judaica, grădină memorială concepută de Andy Goldsworthy care găzduiește National Yiddish Theatre Folksbiene, cea mai veche companie de teatru idiș din lume.
Boris Lurie s-a născut la Leningrad (astăzi, Sankt Petersburg) în 1924, însă familia lui s-a mutat în Riga pe când el avea vârsta de 2 ani.
Naziștii au ocupat orașul leton când Lurie era adolescent. După o scurtă perioadă petrecută în ghetoul din Riga, cei mai apropiați lui – mama, bunica, sora și iubita – s-au numărat printre cei 25.000 de oameni uciși în pădurea Rumbula.
Lurie și tatăl lui au fost forțați să muncească în fabrici, au fost trimis în lagărul de concentrare Salaspils, în apropiere de capitală, apoi în Stuffhof și Magdeburg, lagăr satelit al Buchenwald. Aici au muncit până când lagărele au fost eliberate.
După război, Boris Lurie a lucrat pentru United States Counter Intelligence Corps, apoi a emigrat în SUA și s-a stabilit la New York.
Fără o pregătire artistică formală, el s-a dedicat creației.
Secțiunea centrală a „Nothing to Do but Try” – frază găsită în memoriile artistului referitoare la capacitatea lui autodidactă – include o serie de schițe desenate în grabă, rupte din carnetele lui care, în mare parte, după cum precizează curatoarea Sara Softness, au fost ținute departe de ochii publicului mult timp.
Imaginile conturate de el reprezintă amintiri din adolescența întreruptă de atrocitățile naziste – clădiri în flăcări, trupe înarmate, deplasări forțate -, figuri ale persoanelor dragi.
Unele dintre lucrările care au urmat „War Series”, inclusiv cu No!art, mișcare radicală care a început în 1959, sunt prezentate în muzeu – picturi, dar și fotografii.
Locul lui Lurie în arta secolului 20 este în curs de stabilire, și cu ajutorul fundației care îi poartă numele, creată în 2009, la un an după moartea artistului.
„Această expoziție”, a subliniat Softness, „analizează viața lui devastată emoțional și cum a ieșit în lume – totul anunțat inevitabil de trauma lui”.
Imagine – „Roll Call in Concentration Camp”, 1946. Credit: Boris Lurie Art Foundation
