Prima expoziție Andrei Cădere în Statele Unite în decurs de trei decenii
Obiecte și fotografii realizate de artistul polono-româno-francez Andrei Cădere pentru a documenta acțiunile lui performative, dar și câteva picturi create de el sunt expuse la Ortuzar Projects din New York, acesta fiind primul show dedicat lui în SUA în mai mult de trei decenii.
Andrei Cădere (André Cadere) a devenit, de la moartea sa, în 1978, la vârsta de 44 de ani, o figură cult în Europa, mai ales.
Prezent în ultimii ani în licitații din România cu lucrări plastice, el este cunoscut și pentru acțiunile performative întreprinse în New York, Londra și Paris.
Andrei Cădere, una dintre cele mai importante figuri ale artei conceptuale, prezent cu opere în mari muzee europene, între care Muzeul de Artă Modernă „Georges Pompidou” de la Paris și Tate din Londra, a fost adjudecat, în 2020, contra sumei de 420.000 de euro, pentru opera „A1200030”, în cadrul unei licitații organizate de De Vuyst.
Acum, la New York sunt expuse faimoase toiege sculptate și pictate folosite de el în plimbările performative, numite présentations sau promenades, pe care le-a început în 1972. Aceste acțiuni solo aparent simple implicau plimbări prin orașe cu obiecte sculptate, „bare rotunde din lemn”, construite din cilindri inegali pictați și lipiți. Un exemplu remarcabil este „B 01234000” (1975), format din 52 de segmente.
André Cadere, B 01234000
Expoziția de la Ortuzar Projects este prima dedicată lui în SUA de la retrospectiva PS 1 din 1989.
Promenadele lui Cădere, critică la adresa sistemului galeriilor
Promenadele lui Cădere erau inspirate, în parte, de plimbările britanicului Richard Long, dar și de performance-urile absurde Gilbert & George, care i-au devenit prieteni și susținători.
În plimbările lui, Cădere sprijinea un astfel de toiag de zidul exterior al unor clădiri sau în galerii de artă. Deseori, era respins de instituții, astfel că acțiunile lui sunt percepute acum drept o critică la sistemul galeriilor vremii.
Prezentate acum drept sculpturi discrete, după cum notează artnews.com, ele poartă influența „Coloanei infinitului” (1918) a lui Constantin Brâncuși, dar și estetica minimalistă calculată a lui Donald Judd și Sol LeWitt.
Sunt expuse și lucrări de la începutul anilor 1970, care, în locul cilindrilor, sunt formate din cuburi din lemn. Șase picturi abstracte fără titlu de la finalul anilor 1960 fac parte de asemenea din show.
Credit foto: Timothy Doyon/ Succession André Cadere & Ortuzar Projects
