Prima expoziție foto Brâncuși din Regatul Unit în decurs de 20 de ani

Galeria Thaddaeus Ropac prezintă la Londra prima expoziție din Regatul Unit în decurs de 20 de ani dedicată fotografiilor lui Constantin Brâncuși și prima expoziție personală a artistului în capitala britanică de la expoziția solo de referință de la Tate Modern din 2004.

„Brancusi: Photographs” e deschisă în Ely House până la 21 martie.

Expoziția reunește trei decenii de creație fotografică a artistului român, cele mai multe dintre lucrări fiind expuse pentru prima dată la Londra. În 2026, la 150 de ani de la nașterea sculptorului modernist, sunt organizate mai multe expoziții instituționale la nivel mondial, printre care la Muzeul H’ART din Amsterdam și la Neue Nationalgalerie din Berlin, ambele organizate în colaborare cu Centrul Pompidou din Paris.

Fotografia a constituit o parte integrantă a practicii lui Brâncuși, atât ca instrument documentar pentru lucrările lui sculpturale, cât și ca mediu artistic în sine. Unele dintre sculpturile lui Brâncuși au supraviețuit doar prin fotografii, printre care „Femeie privindu-se în oglindă” (1909 – 1914), care a fost ulterior adaptată în „Princesse X” (1915 – 1916; Centre Pompidou, Paris), portretul său controversat, cu conotații falice, al psihanalistei Marie Bonaparte. În 1956, Brâncuși a lăsat moștenire statului francez întregul său atelier, inclusiv o colecție importantă de fotografii, care a devenit ulterior tema centrală a unei expoziții prezentate alături de prima sa retrospectivă majoră în Franța, la Centre Pompidou, în 1995.

Fotografia dezvăluie diferitele fațete ale personalității sculpturii

Artistul a început să experimenteze fotografia după sosirea la Paris, în 1904. Parte din scena avangardistă a orașului, s-a împrietenit cu numeroși fotografi, printre care Edward Steichen, Alfred Stieglitz și Man Ray. În 1917, Brâncuși l-a cunoscut pe John Quinn, un colecționar proeminent care a achiziționat multe dintre sculpturile lui prin intermediul fotografiilor. Relația a fost esențială în transformarea practicii fotografice a lui Brâncuși dintr-o activitate creativă spontană într-una sistematică; în timpul vieții, a permis reproducerea sculpturilor sale numai pe baza propriilor fotografii, considerând că numai aceste imagini „puteau transmite schimbul emoțional al artistului cu creația sa”, după cum scrie curatoarea Elizabeth A. Brown. Astfel, expoziția oferă o perspectivă asupra evoluției limbajului sculptural al lui Constantin Brâncuși, urmărind purificarea radicală a formei – de la studiul său timpuriu pentru „Laocoon”, creat când era încă un tânăr student la București, până la ansamblul său sculptural monumental de la Târgu Jiu (1937 – 1938), care a devenit patrimoniu mondial UNESCO în 2024.

Fotografiile lui Brâncuși funcționează ca înregistrări ale operei sale, dar i-au permis și să sculpteze cu lumină, capturând reflexiile și patinele de pe suprafețele lucrărilor sale. Prin fotografie, el putea spori impactul vizual al sculpturilor sale. Așa cum descria Man Ray în autobiografia sa, „una dintre păsările sale aurii a fost surprinsă în lumina razelor soarelui, astfel încât o specie de auroră radia din ea, conferind operei un caracter exploziv”. Brâncuși a generat explozii de lumină care conferă operei sale o calitate metamorfă și, după cum observă criticul de artă Michel Gauthier, „permite sculpturii să scape de contururile sale stricte, să trăiască în spațiul dincolo de ea însăși”.

Fotografiile expuse invită privitorul în mediul sacru al atelierului lui Brâncuși din Impasse Ronsin, în arondismentul 15 al Parisului, pe care el îl considera „un spațiu de viață pentru sculpturile sale”, după cum mai scrie curatoarea Elizabeth Brown. Fiind extrem de atent la relațiile dintre opere și mediul înconjurător, el și-a reconfigurat continuu sculpturile în „grupuri mobile” în atelierul său, explorând posibilitățile infinite de aranjare a acestora și surprinzând sinergiile dintre ele prin intermediul fotografiei. În „Domnișoara Pogany II”, marmură și bronz din 1920, două versiuni ale sculpturii „Domnișoara Pogany” sunt așezate astfel încât par să se încline una către cealaltă, imortalizate într-un dialog etern de pe piedestalele lor respective.

Fotografiile lui Constantin Brâncuși sunt „portrete adevărate”, potrivit lui Brown. „La fel ca cele mai impresionante portrete, ele dezvăluie diferitele fațete ale personalității sculpturii și îi revelează sensibilitatea particulară”.