Prima expoziție retrospectivă Paul Neagu la Muzeul Național de Artă Timișoara
Prima expoziție retrospectivă a artistului Paul Neagu, proiect ce face parte din „Programul Cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”, va fi vernisată la Muzeul Național de Artă Timișoara pe 15 decembrie, la ora 19:00.
Expoziția, ai cărei curatori sunt Friedemann Malsch, Magda Radu și Georg Schöllhammer, va fi deschisă până pe 15 aprilie 2023. Co-curator MNArT este Andreea Foanene.
„Paul Neagu. O retrospectivă” este organizată în colaborare cu Kunstmuseum Liechtenstein, BRUSEUM / Neue Galerie Graz și The Paul Neagu Estate (UK). Co-organizator este Asociația Salonul de Proiecte.
Desene, obiecte, sculpturi și documente
„Paul Neagu. O retrospectivă” este prima expoziție de o asemenea cuprindere dedicată lui Paul Neagu (1938–2004), artist de origine română care a trăit și lucrat la Londra începând cu 1971.
Expoziția punctează toate etapele de lucru ale activității lui Paul Neagu, prezentând o selecție vastă de desene, obiecte, sculpturi, documentații ale unor performance-uri, precum și alte materiale adiacente (cărți de artist, caiete de schițe, fotografii). Opera lui Neagu este astăzi redescoperită de artiști, critici și curatori, de intelectuali cu interese și specializări diverse, devenind o sursă de inspirație grație caracterului ei multidisciplinar, care transcende contexte culturale și geografice și depășește dualități precum natural/cultural sau subiect/obiect în practicarea și receptarea actului artistic.
Arta lui Paul Neagu se exprimă prin obiect, sculptură, performance, desen, în angrenaje inventive de medii artistice și direcții tematice care se ramifică în timp. Artistul a căutat mereu să creeze un limbaj vizual cu o putere de comunicare universală.
Paul Neagu, Timișoara și curentele artistice
Paul Neagu a fost profund legat de Timișoara, unde a trăit mare parte din copilăria și tinerețea sa, până la plecarea la studii la București. Încă din perioada timpurie petrecută în România, care a fost marcată și de contactul cu neo-avangarda timișoreană, Neagu a asimilat curente precum arta cinetică, neo-constructivismul sau cibernetica, definind coordonatele principale ale metodologiei sale artistice.
În „Manifestul artei palpabile”, redactat în 1969, cu prilejul expoziției sale de la Edinburgh, Neagu formula o critică a văzului ca vehicul primordial al percepției, pledând pentru inter-relaționarea organelor de simț și potențarea lor reciprocă.
O serie de expoziții de succes în Marea Britanie l-au poziționat ca figură importantă în țara sa de adopție. Devenind din ce în ce mai interesat să exploreze mediul sculpturii, Neagu a produs la jumătatea anilor 1970 Hyphen-ul, o entitate deopotrivă conceptuală și materială, care, în pofida aparentei ei simplități, sintetizează o arie largă de simboluri și metafore asociate formelor geometrice de bază: triunghiul, dreptunghiul și cercul. În același timp, Hyphen-ul încorporează în geneza sa referințe la culturi materiale vernaculare ce aparțin unui spațiu geografic și cultural extins.
În anii 1980 și 1990, Paul Neagu a continuat să experimenteze cu formule sculpturale tot mai complexe – în cadrul ciclurilor sale de lucrări „Nouă stațiuni catalitice”, „Unnamed” și „New Hyphen” – agregând elemente înrudite și disparate în demersul său de a construi o „hermeneutică vizuală”, în care vizualul și discursivul își răspund unul altuia și își prelungesc potențialul creator.
Retrospectiva, de la Kunstmuseum Liechtenstein la MNArT
Retrospectiva, organizată în forma sa cea mai amplă la Kunstmuseum Liechtenstein în 2021 (și prezentată într-o versiune restrânsă la Neue Galerie Graz în 2022), a inclus reconstrucția unor lucrări importante din ciclul „Hyphen”, sub coordonarea artistului și arhitectului Johannes Porsch, care a conceput și un sistem de expunere ce are ca punct de referință vocabularul expozițional elaborat de Paul Neagu.
Acest repertoriu versatil de elemente de design se adaptează în funcție de configurația fiecărui spațiu expozițional, ceea ce face ca orice nouă iterație a expoziției să dobândească o identitate distinctă. Prin includerea unor lucrări semnificative din colecții timișorene, retrospectiva Paul Neagu la Muzeul Național de Artă din Timișoara nu este o simplă itinerare a unor expoziții trecute, ci se constituie ca o versiune originală a unui eveniment cultural major, cu relevanță locală, regională și internațională.
Monografie Paul Neagu, lansată în gebruarie 2023
Pe perioada desfășurării expoziției, în februarie 2023, va fi lansată monografia dedicată lui Paul Neagu, care reprezintă prima publicație de anvergură ce analizează toate etapele traiectoriei sale artistice.
Bazată pe cercetări de arhivă și pe o investigare extinsă a surselor documentare disponibile, monografia acoperă multiple fațete ale practicii lui Neagu, aducând în atenție perspective contemporane asupra unui traseu artistic și cultural singular, adâncind totodată contextualizarea sa istorică.
Monografia este editată de Magda Radu și Georg Schöllhammer, alături de Diana Ursan, asistent editor, fiind comisionată de The Paul Neagu Estate (UK) și publicată de JRP|Editions; eseurile din cuprinsul ei sunt semnate de Ivana Bago, David Crowley, Tom Holert, André Lepecki, Friedemann Malsch, Anca Oroveanu, Ileana Pintilie, Magda Radu, Yehuda Emmanuel Safran, Kristine Stiles și Diana Ursan.
Scurtă biografie Paul Neagu
Paul Neagu s-a născut în 1938, la București. În 1946, s-a mutat împreună cu familia sa la Timișoara. Între 1959 și 1965, a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
Înainte de a deveni artist a lucrat ca electrician și desenator tehnic. În 1971, a emigrat în Anglia, iar în 1976 a obținut cetățenia britanică.
În Londra, a fost profesor la Hornsey College of Art, Slade School of Fine Art, și la Chelsea College of Art and Design. În 1976, a fost numit profesor asociat la Royal College of Art, avându-i ca studenți, printre alții, pe Antony Gormley, Anish Kapoor, Tony Cragg și Perry Robinson.
Lucrările lui se află în colecțiile unor instituții precum British Museum, Londra; Victoria and Albert Museum, Londra; Tate, Londra; National Galleries of Scotland; Fonds Départemental d’Art Contemporain, Seine-Saint-Denis; Hugh Lane Municipal Gallery of Modern Art, Dublin; Musée Cantonal des Beaux-Arts, Lausanne; Kontakt Collection, Viena; Art Collection Telekom, Bonn; Muzeul Național de Artă al României, București; Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Philadelphia Art Museum; Muzeul Prefecturii Tochigi, Japonia; Muzeul de Artă Contemporană Tokio, Japonia.
Expoziții personale (selecție)
BRUSEUM / Neue Galerie Graz, 2022; Kunstmuseum Liechtenstein, 2021; Parts Project, Haga, 2019; Henry Moore Institute, Leeds, 2015; Muzeul Național de Artă, Timișoara, 2014–15; Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, 2014–15; Ivan Gallery, București, 2015, 2014, 2012; ICR Londra, 2009; Gallery 49, New York, 2004; Muzeul Brukenthal, Sibiu, 1994; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1988; Serpentine Gallery, Londra, 1987; K Gallery, Tokyo, 1986; Laing Art Gallery, Newcastle, 1982; Third Eye Centre, Glasgow, 1979; Museum of Modern Art, Oxford, 1975–1976; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1976; Serpentine Gallery, Londra, 1973; Galerie Rivolta, Lausanne, 1972; Sigi Krauss Gallery, Londra, 1971; Compass Gallery, Glasgow, 1971; Bauzentrum, Hamburg, 1968-69; Richard Demarco Gallery, Edinburgh, 1969; Amphora Gallery, București, 1969.
