Punk pastoral, contrastul dintre progresul hiper-digitalizat și rezistența muncii rurale
„Punk Pastoral”, primul eveniment public al rezidențelor Școala de-Acasă Hundorf (ȘAH) 2025, este vernisată în 27 septembrie, la Bastionul Tăbăcarilor în Târgu Mureș, unde va fi prezentat și un performance scris și interpretat de Răzvan Omotă.
Curatoriată de Alexandra Boaru, Daniel Semenciuc și Nadina Stoica, expoziția cuprinde lucrările finale ale artiștilor rezidenți de anul acesta și reprezintă cercetarea și explorarea lor artistică în satul transilvănean Hundorf (azi Viișoara, județul Mureș).
„Punk Pastoral” explorează contrastul dintre viteza obsesivă a progresului tehnologic hiper-digitalizat și rezistența lentă, manuală și materială a lumii și a muncii rurale. Locul în care rezultatele nu pot veni imediat, generate de AI.
Expoziția este inclusă în programul NAG / Noaptea Albă a Galeriilor, serie de evenimente care are loc în perioada 3 – 5 octombrie.
Tensiuni în lumea contemporană
Aceasta este a patra ediție de expoziții ȘAH la Târgu Mureș. În contextul unei tehnologii tot mai avansate, cu o discrepanță tot mai mare între efort și rezultat, ruralul devine punk. Într-o lume în care faima este la un click distanță, toate gesturile simple, aparent simple, devin veritabile acte de rezistență.
Pornind de la teme precum munca, memoria și identitatea, artiștii ȘAH 2025 descoperă o rețea de tensiuni care străbat lumea contemporană. Din spatele epitafurilor săsești cu modestia lor protestantă pândește spectrul capitalismului de azi. Simbolurile Gucci și Louis Vuitton de pe tricourile copiilor romi ironizează atât promisiunile globalizării, cât și romantismul satului românesc. Uneltele gospodărești devin relicve critice la adresa urbanului non-stop. Depopularea și singurătatea deschid posibilitatea unui nou proiect real-estate. Sârma, rugina, lemnul vechi și piatra erodată sunt antidotul împotriva uitării, dar și dovada că timpul e necruțător. Iar oamenii care trăiesc și muncesc aici, în Hundorf, sunt niște partizani. Ei există undeva la mijloc. Și mijlocul e întotdeauna locul cel mai interesant.
Expoziția nu idealizează traiul țărănesc cu rânduiala sa arhaică, nu propune o întoarcere la viața simplă, la leacuri băbești și o economie de subzistență, și nu e nici o revoltă oarbă față de progresul din prezent. Este un middle ground: o coliziune între ritmul lent și ciclic al universului rural și viteza maximă a lumii contemporane. Un mod de a scutura trecutul de praf și de a dezbrăca viitorul de propagandă. E terenul unde memoria, munca și materia se întrepătrund, expunând atât fragilități cât și noi perspective.
