Regele Ferdinand I, în reprezentări artistice

Regele Ferdinand I, de la a cărui naștere se împlinesc 160 de ani în 2025, are o iconografie mai puțin bogată decât a reginei Maria, cu care a fost căsătorit 34 de ani, însă este reprezentativă pentru monarh.

Desemnat moștenitor al Coroanei țării în 1881, cu ocazia proclamării Regatului, tânărul principe Ferdinand a petrecut 15 ani în România în umbra regelui Carol I, înainte de a deveni el însuși rege, în 1914. Contemporanii l-au descris ca pe un om bun și nobil, dedicat până la sacrificiu datoriei sale, fiind timid și modest. Mai puțin protocolar și mai apropiat de colaboratorii săi, democrat, jovial și având un delicat simț al umorului, regele Ferdinand era lipsit de etichetă, „nu avea gust pentru exercițiul puterii” și nu a fost neapărat interesat de imaginea sa și de impactul acesteia, spune dr. Carmen Tănăsoiu, specialist în cadrul secției Artă Veche Românească de la Muzeul Național de Artă al României.

Portretistica regelui Ferdinand – de la cea filatelică și medalistică până la cea plastică și statuară – a fost modelată de faptele din timpul domniei sale și de loialitatea lui pentru întregirea țării. Iconografia regelui Ferdinand urmează principalele evenimente din viața și domnia sa – sosirea în România, căsătoria, calitatea de rege, războiul, încoronarea, profesiunea militară, mecenatul asupra unor instituții naționale.

Debutul domniei regelui Ferdinand în octombrie 1914 a însemnat o perioadă istorică dificilă. Ulterior, mai ales portretistica oficială a regelui (timbre, medalii) a exprimat încercarea de a reda țării și provinciilor de curând unite ideea de stabilitate, autoritate și coerența unui program politic. Colecționar de timbre și implicat activ în designul unora dintre cele mai înalte ordine și medalii românești, totuși, regele Ferdinand nu s-a preocupat de reprezentativitatea imaginii sale și, cu atât mai puțin, s-a implicat în construirea unei propagande.

Medalii și portrete

Medaliile care l-au reprezentat au fost în mare măsură neoficiale, realizate de diverse societăți cu prilejul unor aniversări și pentru a marca evenimente speciale din viața românească.

Prima reprezentare a principelui Ferdinand a fost în 1891, pe o medalie populară, pe care apărea alături de regele Carol I, la 25 de ani de la urcarea pe tron a acestuia din urmă.

Au fost marcate prin medalii și plachete căsătoria principelui Ferdinand cu principesa Maria (medalie oficială realizată de Anton Scharff din argint, la Viena), nașterea copiilor lor, acordarea drepturilor aromânilor, campania din Bulgaria, intrarea în Primul Război Mondial, alianța română-franceză, Încoronarea și, desigur, Unirea de la 1918.

Au fost de asemenea bătute medalii omagiale de Societatea Cooperatorilor, Societatea Constructorilor și Societatea Funcționarilor Publici, de Societatea Regală Română de Geografie, iar imaginea lui Ferdinand I a fost folosită și postum, pentru a marca aniversări ale unor evenimente importante, dar și pe medalii cu regele Carol II și cu regele Mihai I.

Printre autorii celor mai apreciate medalii și plachete se numără Tony Szirmai, Mihai Kara, Constantin Dimitrescu, Constantin Kristescu și Anton Rudolph Weinberger.

Pe de altă parte, Tadeusz Ajdukiewicz i-a pictat pe principii Ferdinand și Maria în ulei pe pânză, în timp ce Antonio Argnani a realizat pasteluri pe carton. După încoronarea din 1922, Gheorghe Leonida a realizat statui ale ambilor, iar Gheorghe Popovici i-a portretizat în două seturi de lucrări, la 1925 și 1926 – unul în cheie bizantină, celălalt în cheie catolică.

Muzeul Național de Artă al României anunța în vară că pregătește pentru anul viitor o „foarte amplă” expoziție dedicată portretisticii regale, în general, văzută ca reprezentare și propagandă, de la 1866 la 1947. Vor fi expuse piese de artă plastică ce au fost restaurate, dar și piese de numismatică, documente și medalii. Mai multe detalii urmează să fie stabilite și anunțate.