Reinterpretarea unei scene erotice de Picasso, la București/ galerie foto

„Pictorul și modelul său în aer liber/ Le peintre et son modèle en plein air”, tablou realizat de Pablo Picasso în 1963, o lucrare emblematică a perioadei sale de creație târzii, se află expus la București. Opera este inclusă în expoziția  „Farmecul Antichităţii: Comori de artă din colecţiile Intesa Sanpaolo”, deschisă la Palatul Dacia-România.

Este expusă alături de 62 de opere din colecția Intesa Sanpaolo. Grupul deține una dintre cele mai mari colecții private de artă din lume, 40.000 de lucrări în patru muzee Gallerie d’Italia, expuse în patru spaţii: Milano, Torino, Napoli și Vicenza.

Tabloul „Pictorul și modelul său în aer liber” este singurul semnat Picasso din colecţia italiană.

Fascinația artistului pentru frescele descoperite la Pompei, pe care le-a vizitat în 1917, devine aici punctul de plecare al unei meditații vizuale asupra frumuseții ideale și asupra echilibrului clasic.

Lucrarea a fost selectată în mod special deoarece Pablo Picasso a manifestat un interes constant pentru imaginarul pompeian, demonstrând că această temă a continuat să inspire artiștii și în secolul XX.

O fotografie de Jean Cocteau, cu Picasso alături de prietenul Leonide Massine la Pompei, îi arată pe cei doi în grădina Casei lui Marcus Lucretius, în 1917.

Nudul feminin

În această lucrare, Picasso se compară direct cu Edouard Manet și cu tabloul său „Mic dejun pe iarbă”, a cărui temă o preia, și anume reprezentarea nudului feminin pictat în aer liber. Celebrul tablou francez, care cu doar un secol înainte provocase un scandal în rândul burgheziei pariziene, devine punctul de plecare pentru o reflecție asupra relației dintre pictor și figura portretizată, o temă care l-a pasionat intens pe Picasso în ultimii ani ai activității sale.

Pânza înfățișează un pictor așezat în fața șevaletului său, concentrat să picteze o figură feminină nudă întinsă pe pajiște.

Între cele două figuri stilizate, redate prin câteva sugestii și pensule scurte, se află o umbrelă albă poziționată în centru. Umbrela nu este pictată, artistul a ales să lase pânza nefolosită, doar cu câteva tușe verzi.

Fundalul este, de asemenea, redat în două tonuri dominante, verde și albastru, o alegere cromatică care amintește de culorile din opera lui Manet. Pensulele rapide și grosiere, tipice pentru producția târzie a lui Picasso, creează un decor plat și omogen.

Atenția se concentrează exclusiv asupra celor două personaje, angajate într-un dialog tăcut. Prin simplitatea clară a gesturilor personajelor sale, Picasso invită spectatorul să nu se oprească la suprafață, ci să depășească reprezentarea.

Picasso a vizitat Pompei în martie 1917, împreună cu prietenul Jean Cocteau. El a fost fascinat de picturile antice, în special de forța lor expresivă și de energia erotică. Acestea i-au influențat creația, mai ales în anii în care a revenit la arta figurativă și în realizarea decorurilor pentru celebrul balet „Parade”, cu muzica de Erik Satie, prezentat în premieră în 18 mai, în același an.

Privind lucrarea expusă la Palatul Dacia-România, spectatorul ar putea să exclame: „Și eu puteam să fac asta!”. „Da, dar nu-i puteam da aceeași valoare pe care i-a dat-o Picasso, fiind o artă conceptuală”, spune ghidul într-un tur privat.

Pictura en plein air nu a fost promovată până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În mod obișnuit, Picasso picta în atelier, aducând în atelier obiectele pe care le reprezenta, iar această lucrare este unică din acest punct de vedere.

Tabloul este expus alături de două lucrări, „Pompei – Casa lui Salustiu”, ulei pe pânză de Gennaro Luciano, și „Pompei” de Lord Mancini (Francesco Mancini)”, acuarelă pe carton.

Publicul de la București va vedea în expoziție și o altă capodoperă din colecția Intesa Sanpolo, Gallerie d’Italia Vicenza – „Capriccio cu biserică gotică și lagună”, semnată Il Canaletto (Giovanni Antonio Canal), ulei pe pânză pictat în jurul anilor 1720-1721.

Capodoperele din Italia pot fi văzute la București, la Art Safari, până în 14 decembrie.