Relația lui Proust cu arta și Parisul, în tablouri de Pissarro, Renoir și Boudin
Importanța artei în opera lui Marcel Proust (Auteuil, 1871 – Paris, 1922), unul dintre cei mai influenți scriitori ai secolului XX, consacrat în literatură la fel ca în filosofie și teoria artei, este subiectul unei expoziții organizate de Thyssen-Bornemisza din Madrid în colaborare cu Musée du Louvre, Musée d’Orsay și Carnavalet – Histoire de París, Rijksmuseum, Städel Museum și National Gallery of Art din Washington.
„Proust y las artes”, deschisă între 4 martie și 8 iunie, reunește artiști pe care autorul i-a apreciat și i-a inclus în cele șapte romane „În căutarea timpului pierdut”, publicate între 1913 și 1927.
Capodopera lui Marcel Proust este atât o reflecție asupra scurgerii timpului, cât și o capsulă a timpului. În ea este inclusă înalta societate din Franța începutului de secol XX – saloanele sale, escapadele la mare și, desigur, arta vizuală. De fapt, Proust a numit aproximativ 100 de artiști în celebrele sale scrieri, de la Botticelli și Leonardo la Whistler și Vermeer.
Ideile estetice pe care Proust le-a dezvoltat în opera sa, mediile artistice, monumentale și peisagistice care l-au înconjurat și pe care le-a recreat în cărțile sale, precum și artiștii contemporani sau cei din trecut care i-au servit drept stimulent sunt câteva dintre aspectele care articulează itinerarul expoziției. Scopul este de a evidenția această legătură și relația dintre artă și figura sa, viața și opera sa.
Modernitatea i-a marcat biografia
Pentru a-l înțelege pe Proust, este importantă cunoașterea Parisului în care a trăit, capitala cosmopolită și bogată a celei de-a Treia Republici, marea sa transformare după reformele urbane ale baronului Hausmann, cu apariția electricității, a mașinilor, a spectacolelor, a restaurantelor și a cafenelelor. Proust era fascinat nu numai de artă, ci și de modernitatea atât de în vogă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Imaginea modernității creată de pictorii impresioniști prin descrierea străzilor și a atmosferei din Paris stă la baza esteticii proustiene: toate acestea i-au marcat biografia, dar și scrierile.
În colecția de poezii „Les Plaisirs et les Jours” (1896), prezentată în prima sală a expoziției, apare gustul său pentru arte, muzică, teatru și, mai ales, pictură, precum și vizitele sale frecvente la Muzeul Louvre. Acest interes continuă în cea mai mare operă a sa, „În căutarea timpului pierdut”. Parisul celei de-a Treia Republici, în special zona din jurul Champs-Elysées, Bois de Boulogne și palatele aristocratice din Faubourg Saint-Germain, precum și plajele și coastele din nordul Franței sunt câteva dintre cadrele în care se desfășoară romanul și pe care pictori precum Édouard Manet, Camille Pissarro, Auguste Renoir, Claude Monet, Eugène Boudin și Raoul Dufy le-au reflectat în tablourile lor.
Importanța teatrului în opera lui Proust este reflectată și în impresionantul tablou al lui Georges Clairin din muzeul Petit Palais din Paris care o înfățișează pe Sarah Bernhardt, pe care s-a bazat, între altele, personajul Berma din roman.
Istoria artei și Veneția
Expoziția evidențiază și Istoria artei, ca temă remarcabilă în opera lui Marcel Proust, și fascinația sa pentru Veneția, oraș pe care l-a vizitat de două ori.
Pe lângă picturi de Rembrandt, Vermeer, Van Dyck, Watteau, Turner, Fantin Latour, Manet, Monet, Renoir și Whistler, printre alții, o sculptură de Antoine Bourdelle și desene de Fortuny și alți artiști ai perioadei, expoziția include o selecție de cărți ale lui Proust de la Bibliothèque nationale de France și Biblioteca del Ateneo din Madrid.
Foto: Jacques-Emile Blanche, „Portrait de Marcel Proust” (1892) (c) Museo Thyssen-Bornemisza
