Restaurarea ultimei picturi a lui Caravaggio dezvăluie detalii impresionante
„Martiriul Sfintei Ursula” (1610), ultima pictură realizată de Michelangelo Merisi da Caravaggio, a fost restaurată și se află în prezent în expoziția de la Roma intitulată „Caravaggio 2025”.
Încercările anterioare de a restaura pictura deteriorată au lăsat în umbră unele părți ale compoziției, însă acum au fost descoperite detalii impresionante.
Pictura descrie un moment după ce fecioara Sfânta Ursula a fost capturată de huni. Spre deosebire de însoțitoarele ei care au fost omorâte, regele hunilor Attila s-a îndrăgostit de modestia și de frumusețea ei, a cerut-o în căsătorie și, când ea a refuzat, a ucis-o cu o săgeată. Ursula este reprezentată de Caravaggio privind în jos, surprinsă, la săgeata din lemn care îi străpunge pieptul.
De-a lungul timpului, straturile de murdărie au făcut ca detalii să se piardă. Grație noilor tehnici de imagistică cu raze X, experții au reușit să detecteze elemente ascunse pe care le-au vizat printr-un nou efort de curățare.
Trei descoperiri majore
Lucrările de conservare au fost efectuate de Laura Cibrario și Fabiola Jatta. A fost redată strălucirea culorilor și ele au făcut trei dezvăluiri majore. Cel mai remarcabil, au deslușit vârful nasului unui soldat și perimetrul coifului său imediat lângă chipul lui Attila.
Curățarea a permis experților să înțeleagă mai bine secțiunile ambigue ale operei. De exemplu, au apărut noi detalii despre chipul personajului cu pălărie, care ar putea fi un pelerin. Cea de-a treia descoperire clarifică un element al compoziției care anterior era confuz: coiful aflat chiar deasupra capului Ursulei. Acum poate fi văzut că este vorba despre un soldat și că această cască are o fantă pentru ochi.
Cele trei figuri „îmbogățesc povestea dramei Sfintei Ursula”, potrivit unei declarații emise de Intesa Sanpaolo, grup bancar internațional italian care deține opera începând cu 1972.
„Martiriul Sfintei Ursula” a fost realizată cu doar o lună înainte de moartea lui Caravaggio, la vârsta de 38 de ani, și a fost comandată de prințul Marcantonio Doria. Autenticitatea sa a făcut obiectul unor dezbateri academice considerabile până în 1980, când a fost găsită o referință la această lucrare într-o scrisoare din arhiva Doria D’Angri care fusese adresată prințului de către procuratorul său din Napoli la 1 mai 1610.
Pictura, grav deteriorată în trecut
Lucrarea este de obicei expusă la muzeul băncii din Napoli. O primă restaurare, care a avut loc între 2003 și 2004, a adus o claritate mult mai mare compoziției, în special prin dezvăluirea mâinii întinse printre cele două figuri principale din centrul picturii. În plus, a fost descoperită o perdea în spatele figurilor, sugerând că scena are loc în cortul regelui hunilor Attila.
„Starea picturii nu este în continuare bună, deoarece pictura a fost grav deteriorată în trecut”, spune Maria Cristina Terzaghi, istoric de artă și unul dintre curatorii expoziției „Caravaggio 2025”, potrivit artnet.com. „Este imposibil să recuperăm întreaga imagine. Chiar și noul cap nu este recuperat complet, dar îl puteți vedea mult mai bine decât înainte”.
Spectaculoasa expoziție este și un exercițiu științific care elucidează viața și procesul artistic al maestrului baroc italian. Cele 24 de capodopere, inclusiv împrumuturi internaționale importante de la Metropolitan Museum din New York, Detroit Institute of Art, National Gallery of Ireland, Museo Nacional Thyssen-Bornemisza din Madrid și Royal Collection Trust din Londra, sunt prezentate în ordine cronologică. „Caravaggio 2025” poate fi vizitată până la 6 iulie în Palazzo Barberini din Roma.
Credit foto: Claudio Giusti/ Archivio Patrimonio Artistico Intesa Sanpaolo
