Restaurări care au dat o nouă viață operelor de artă în 2025

Operele de artă suferă schimbări de-a lungul timpului. Un lac întunecat poate ascunde viziunea originală a artistului, iar condițiile atmosferice pot duce la crăparea lemnului și exfolierea vopselei. Experți restauratori lucrează permanent la picturi de referință, iar anul acesta au scos la iveală detalii din lucrări ale lui Caravaggio, Claude Monet și Diego Velázquez.
Fiecare operă de artă a prezentat provocări unice și, în multe cazuri, analiza științifică a dezvăluit lucruri interesante.

Ultimul Caravaggio

Înaintea expoziției „Caravaggio 2025” din Roma din primăvară, banca italiană Intesa Sanpaolo a comandat o restaurare a ultimei opere a celebrului pictor chiaroscuro, „Martiriul Sfintei Ursula” (1610), pe care o deține. Tabloul a fost realizat în grabă, cu doar o lună înainte de moartea lui Caravaggio, și a fost lăsat accidental la soare înainte ca lacul să se usuce, ceea ce a provocat deteriorarea permanentă a suprafeței. Diversele încercări eșuate de repictare de-a lungul secolelor nu au contribuit la clarificarea compoziției.

Curățarea profundă recentă era necesară, deoarece îndepărtarea straturilor de reziduuri a revelat câteva detalii uimitoare, cunoscute până atunci doar prin radiografie. În timp ce anterior conturul vag al unei căști părea să plutească chiar în spatele acțiunii dramatice a scenei, restaurarea a scos la iveală nasul și fruntea unui chip complet nou. Un pelerin aflat chiar în dreapta soldatului, apare acum cu mult mai multe detalii.

A patra cameră Rafael de la Vatican restaurată

Muzeele Vaticanului au dezvăluit „ultima și cea mai importantă” dintre cele patru Camere Rafael restaurate, după un proiect care a durat 10 ani.

Procesul de restaurare a scos la iveală o tehnică nouă de pictură murală, după cum spun specialiștii, care presupunea aplicarea de vopsea în ulei direct pe perete și o rețea de cuie încastrate în pereți. Specialiștii au dezvăluit două figuri feminine aflate în colțuri opuse ale sălii, Justiție și Curtoazie, fiind picturi în ulei pe perete și nu fresce, și fiind opera lui Rafael însuși.

Cea de-a patra cameră pictată de faimosul pictor și arhitect renascentist și de elevii lui în anii 1500 a fost dedicată împăratului roman Constantin. Lucrările au fost încheiate complet aici la 26 iunie 2025.

Gentileschi, după exploziile din Beirut

Muzeul J. Paul Getty a prezentat, după trei ani de restaurare, „Hercule and Omphale”, o pictură Artemisia Gentileschi pierdută de mult timp și aproape distrusă în exploziile care au avut loc capitala libaneză Beirut în august 2020.

Restaurarea lui „Hercule și Omphale” a fost un proces delicat care a început în 2022. În pictura grav deteriorată existau găuri și rupturi provocate de sticlă, ipsos și alte resturi.

„În cariera mea de peste 30 de ani ca restaurator de picturi, aceasta este una dintre cele mai grave deteriorări la care am asistat vreodată și a fost unul dintre cele mai provocatoare, dar și satisfăcătoare proiecte la care am avut plăcerea să lucrez”, a declarat Ulrich Birkmaier, restauratorul senior de picturi al Getty. „A fost un fel de asamblare a unui puzzle masiv – încetul cu încetul, pictura a revenit la viață”.

Un Monet, aproape de forma originală

„Nuferi/ Waterlilies”, de Claude Monet, de la Portland Art Museum a fost restaurat timp de doi ani și a revenit în expunere în 2025.

Suprafața tabloului datat 1914 – 1915 a fost radical devernisată în proiectul de conservare prin care au fost restabilite tonalitățile și viziunea originală a artistului. Tratamentul nu a vizat structura picturii, ci estetica.

Proiectul s-a concentrat în principal pe culoarea suprafeței operei, readucând pictura la viziunea originală a lui Monet prin îndepărtarea lacului de pe suprafața sa pentru prima dată în 65 de ani.

Proiect de restaurare a lucrărilor ecvestre ale lui Velázquez

Portretul ecvestru al reginei Isabel de Borbón realizat de Diego Velázquez în jurul anului 1635 a fost restaurat și, cu această ocazie, a fost descoperit că prezenta adăugiri care au îmbătrânit diferit față de pânza originală.

Pictura de la Muzeul Prado  a fost modificată imediat după cec fusese finalizată. Artistul a primit sarcina de a o mări, iar pentru a face acest lucru a adăugat dungi laterale în partea stângă și dreaptă a pânzei, lărgind peisajul deluros. De-a lungul timpului, aceste adăugiri au îmbătrânit diferit față de pânza originală, ceea ce înseamnă că restauratorii de astăzi au fost nevoiți să depună eforturi suplimentare pentru a reintegra aceste adăugiri laterale în compoziție.

Specialiștii muzeului au efectuat lucrări de restaurare, restabilind profunzimea și culorile originale ale picturii. Acest efort, condus de María Álvarez Garcillán, face parte dintr-un proiect de restaurare a lucrărilor ecvestre ale lui Velázquez.

Monumental Courbet, restaurat public

„Un enterrement à Ornans/ Înmormântare la Ornans”, de Gustave Courbet, din colecția Musée d’Orsay este supusă unor lucrări de restaurare, la zece ani după ce muzeul parizian a întreprins același proces pentru „L’Atelier du peintre” (1855).

Lucrarea s-a aflat în centrul colecției Musée d’Orsay de la deschiderea muzeului, în a doua parte a anilor 1980. Acum, pânza de 315×668 cm, este restaurată în văzul vizitatorilor.

Capodoperă timpurie a lui Bellini

„Pietà” (cca. 1470), capodoperă timpurie a lui Giovanni Bellini, îmbină o serie de influențe, de la pictura bizantină de icoane la modelarea sculpturală a lui Donatello și forma clasică elegantă a lui Mantegna.

În ciuda importanței sale din punct de vedere istoric, pictura a ajuns într-o stare de degradare. Umiditatea a provocat deplasarea și crăparea panoului, ceea ce a dus la pierderea vopselei și la apariția unei fisuri mari în mijlocul picturii. Acum că această fisură a fost reparată, opera de artă a pornit într-un turneu. De obicei, ea este expusă la Muzeul Orașului Rimini, dar a fost prezentată temporar la Ca’ d’Oro din Veneția. În 2026, ea se îndreaptă spre Statele Unite pentru o expoziție specială la Morgan Museum and Library din New York, în perioada 15 ianuarie – 19 aprilie 2026.

Kirchner, unul dintre artiștii cel mai dificil de restaurat