Retrospectiva comună a cuplului Perjovschi, un colaj ca ”școală a atenției”

Lia Perjovschi și Dan Perjovschi, artiști vizuali cu patru decenii de activitate în spațiul public, în arta angajată, prezintă împreună o retrospectivă a operei lor, pentru prima dată în România.

„DRAFT pentru o retrospectivă comună” este ultima expoziție la ARCUB – Hanul Gabroveni, așa cum este astăzi cunoscută instituția, înainte ca aceasta să fie inclusă, peste două luni, cu alte șase – CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte – în Direcția Generală Arte și Evenimente Urbane. Această comasare a fost decisă în 2 aprilie, fiind parte dintr-un proces de restructurare a întregii Primării Generale.

Expoziția cuplului Perjovschi este deschisă în perioada 3 aprilie – 26 iulie, în toate spațiile Hanului Gabroveni. Ea reunește cele mai reprezentative lucrări care au influențat scena locală și au consolidat prezența artei românești în circuitul internațional.

Totul începe la subsol, unde sunt prezentate experimentele lor dinainte de 1990 și extrase din dezbateri publice, la parter sunt lucrări din perioada comunistă până astăzi, de la picturi la diagrame, de la desene pe cărți poștale la fotografii cu arta din hoteluri, iar la etaj este punctul de întâlnire a celor doi. Sunt dezvoltate platformele create de Lia Perjovschi – Arhiva de Artă Contemporană, Centrul de Analiză a Artei și Muzeul Cunoașterii, și aglomerările, performanțele și proiectele la care Dan Perjovschi a lucrat. Cataloage de la bienale, de la expoziții în care au participat, dosare cu imagini – toate pot fi consultate de vizitatori.

În perioada în care ampla expoziție este deschisă cei doi vor avea invitați din străinătate cu care vor avea discuții publice despre cum arată arta astăzi.

Arta trebuie să fie politică

Cu CV-uri impresionante, ce includ sute de expoziții, participări la mari evenimente în întreaga lume și premii obținute, Lia Perjovschi și Dan Perjovschi sunt voci critice active la adresa autorităților, a instituțiilor de cultură.
„Arta trebuie să fie politică! Noi am simțit mereu ca pe o obligație că trebuie să facem parte din societate și să facem ceva pentru ea”, spune Dan Perjovschi.

Motto-ul acestei expoziții este „Faci tot ceea ce poți din ceea ce ai”.

Dan Perjovschi se autointiuleaz drawing provider. „Am servit patria, moca, ani întregi. Când mă întreabă cineva «ați schimbat ceva în societatea românească?». «Da». Fără mine era mult mai rău și fără Lia era și mai rău. Am pus și noi umărul unde am putut la niște cauze pentru care niște oameni își dedică o viață întreagă”.

„Nu putem desprinde o lucrare de context”, subliniază Lia Perjovschi. „Mă refer tot timpul la context, pentru că el modifică și direcționează. După Revoluție am rămas angajați. Am bifat toate mitingurile”.
La începutul carierei, mai spune artista, „nu am știut că noi de fapt ne construim realitatea în funcție de ce vrem, dacă știm foarte clar ce vrem, dacă muncim”.

Educația, o urgență planetară

Au pornit în același atelier, în 1990, au urmat călătorii cu expoziții, au văzut lucrări de artă în străinătate. „Ceea ce noi consideram experiment în perioada dinainte de ‘89 avea o istorie. Așa că a trebuit să recuperez 50 de ani de artă contemporană pe care noi nu am văzut-o, nu am studiat-o”.

Pentru Lia Perjovschi este importantă șansa de a contribui la urgența pe care o reprezintă educația. „Educația este o urgență planetară, după părerea mea. Caut soluții să pun la dispoziția altora din ce știu eu. Cunoașterea e supraviețuire, dar și putere, însă pe care nu trebuie să o lăsăm doar în niște mâini. Vreau să fiu subiectul istoriei și nu obiectul ei, asta îmi e lozinca. Și făcând arhiva cred că am contribuit și la împuternicirea altora”.

A realizat, timp de 14 ani, diagrama ce redă o istorie din modernism până astăzi. Din vizitele la diferite muzee – știință, folclor și altele – a rezultat un proiect la care lucrează începând din 1999, Muzeul Cunoașterii. Elemente diverse sunt aranjate în departamente – Pământ, corp, univers, cultură (cu artă, știință, cunoaștere azi). „Am încercat să recuperez contextul, ca să înțeleg arta contemporană”, mai afirmă Lia Perjovschi. Accentul cade pe problemele de astăzi – războiul și cum supraviețuim, sărăcia, încălzirea globală. „Nu putem evita, pentru că nu ne ocolește nimic. Ne afectează totul”.

Artista, fascinată de amplitudinea informației din lume, lucrează cu mii de imagini. „Dan generează desene, eu ordonez imagini”.

Însemnările ei pornind de la imagini sunt cercetarea sa interdisciplinară, sub forma unui colaj, care are nenumărate sensuri și este pentru slow viewers. Acesta a fost unul dintre proiectele propuse pentru a reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneția de anul acesta.

„Vreau să am un mesaj optimist. Asta mi-a fost dorința și ambiția: să fac ce vreau și să nu depind de nimeni. Și asta am făcut și fac în continuare. Vreau să îi încurajez pe toți. De fapt, asta este de făcut în general: dacă nu îți pasă, ești obiectul istoriei și oricine face orice cu tine și din proiectele tale”.

Mare parte din cultura română, extrem de fragilizată

În 1986, în plină dictatură, Dan Perjovschi realiza antropograme, oameni-litere, nume dat de antropologul Andrei Oișteanu.

Un tip de desen foarte laborios. Perjovschi reda migălos zeci oameni individual, scriind un fel de texte. A continuat în anii 1990, când desenul a devenit o compoziție repetitivă, iar de aici a ajuns la instalație video, apoi la performanță – omuleții fiind desenați direct pe zid, inclusiv la New York. Astăzi, de la un desen foarte fin, Perjovschi a ajuns la desenul făcut din sârmă.

„Am desenat despre România în fiecare săptămână timp de 35 de ani și am si carte de muncă și asigurări medicale”, subliniază Dan Perjovschi, făcând referire la cei mai mulți din cultura contemporană. „Ei nu pot arăta că au muncit o oră în viață, nu sunt asigurați. O mare parte din cultura română și din artă este extrem de fragilizată și noi discutăm comasări de instituții”.

Toată expoziția – realizată special pentru spațiul ARCUB – este un colaj al carierei, cum o descrie Dan Perjovschi. „Toată expoziția pe care o facem noi, aici, este un fel de școală a atenției – să vezi detalii acolo unde nu par a fi”.

„Ca artiști, am fost prezenți în momentele importante din istoria acestei țări. Și am avut un cuvânt de spus” inclusiv legat de felul în care simbolurile care ne reprezintă cultura și identitatea sunt folosite acum. Expoziția lui se încheie la etaj cu „Antologia tricolorului”.