Retrospectivă Gheorghe I. Anghel, la Constanța

Prima expoziție retrospectivă postumă a pictorului Gheorghe Anghel, curatoriată de Ion Anghel și Lelia Rus Pîrvan, este deschisă la Muzeul de Artă Constanța până la 2 martie.

Vernisajul e programat în 5 februarie, la ora 16:00.

Gheorghe I. Anghel (1938 – 2024) a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti la clasa lui Ion Marșic şi Catul Bogdan. A luat lecţii de desen şi pictură cu Lola Schmierer Roth, aceasta îndrumându-l spre cariera de pictor, după ce în prealabil a trecut prin şcoala militară de marină.

Lucrările artistului au fost selecţionate în multe dintre expoziţiile de artă românească din țară și de peste hotare. Gheorghe Anghel a fost profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, la catedra de pictură, dar și unul dintre primii profesori de specialitate ai nou înființatei Facultăți de Arte de la Constanța, începând cu anul 2000. A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România începând cu anul 1968. A fost distins în anul 2003 cu ordinul cultural în grad de mare ofiţer și a scris texte critice în diferite publicaţii despre expoziţii ale artiştilor plastici contemporani.

A obținut numeroase premii, între care în anul 1971 – la festivalul Metafora Szczecin (Polonia); 1974 – premiul pentru selecţia românească la Festivalul Internaţional Canes-sur-Mer (Franţa); 1976 – premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de la Pirano (Slovenia); 1978 – premiul III la Bienala zonală de pictură de la Kosice (Slovacia); 1979 – premiul Revistei Arta; 1981 – Premiul „Triomfo” (Italia); 1983 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1983 – Premiul Rafael (Italia); în 2022 – premiul pentru întreaga carieră la cea de-a noua ediție a galei Premiilor „Constantin Brâncoveanu”.

Criticul și istoricul de artă Cristian Robert Velescu spunea despre artist: „Orice tablou de Gheorghe I. Anghel este un autentic work în progress. Așa se face că, aflat în faţa tablourilor, privitorul are uneori sentimentul întrucâtva inconfortabil că ansamblul operei se identifică unei făpturi bicefale ale cărei capete neliniștite par a se afla veșnic într-o confruntare pentru supremaţie. În fapt, lucrurile sunt mult mai simple și totodată mai «blânde». Scrutând suprafeţele tablourilor, același privitor realizează că, și după ce au fost acoperite cu culoare, iar aceasta a apucat deja «să se usuce», pânzele sunt stăpânite de-o anume proteicitate, care e numai «a lor». Ele par apte a-și modifica – retrospectiv – informaţia vizuală, oarecum independent de voinţa artistului”.

Credit foto: Muzeul de Artă Constanța