Rivalizând cu realitatea: 60 de ani de fotorealism

Fotorealismul este ușor de înțeles, dar deseori e dificil de apreciat. Imaginile sunt foarte lizibile, însă arată adesea urât, după standardele picturale predominante în Occident.

Această contradicție a umbrit întotdeauna curentul artistic, ai cărui reprezentanți, în mare parte americani, începând cu sfârșitul anilor 1960, au pictat având în minte fotografia, transpunând până la cel mai mic detaliu, pe pânză, imaginile realizate cu aparatul foto.

Încă din antichitate, reproducerea detaliată a naturii a fost una dintre preocupările principale ale picturii. Ca reacție la expresionismul abstract, artiști precum Richard Estes, Audrey Flack, Ralph Goings și Ron Kleemann au ales pictura figurativă, căutând să concureze cu fotografia în ceea ce privește precizia și măiestria picturală. Motivele banale din viața cotidiană americană au devenit semnele distinctive ale acestor artiști foarte ambițioși, care au identificat puterea imaginilor nu în subiectul în sine, ci în reproducerea sa uimitor de iluzionistă.

O amplă expoziție intitulată „Rivaling Reality: 60 Years of Photorealism”, deschisă între 28 februarie și 2 august la Museum Frieder Burda din Baden-Baden (Germania) explorează evoluția mișcării, denumită uneori și hiperrealism, din anii 1960 până în prezent, reunind mai mult de 90 de lucrări, unele împrumutate de la Museo Nacional Thyssen-Bornemisza din Madrid și Whitney Museum of American Art din New York.

Sunt expuse lucrări ale a peste 30 de artiști, printre care picturi de John Baeder, Robert Bechtle, Charles Bell, Roberto Bernardi, Tom Blackwell, Robert Cottingham, Don Eddy, Richard Estes, Audrey Flack, Ben Johnson, Ralph Goings, Richard McLean, Malcolm Morley, Ron Kleemann, Karin Kneffel, Gerhard Richter, Raphaella Spence și Craig Wylie.

Fotografie principală: „John’s Diner with John’s Chevelle” (2007), ulei pe pânză de John Baeder