România, în premieră la BASE de la Istanbul

Treisprezece artiști români emergenți reprezintă România la cea de-a noua ediție BASE, una dintre cele mai importante expoziții de artă contemporană din Turcia, care are loc la Istanbul în perioada 26 – 30 noiembrie.

Albert Kaan, Ana Gurduza, Anca Enache, Dan-Florin Dumănoiu, Ioana Aron, Ioana Miruna Morțe, Lăcră Grozăvescu, Maria Brîneț, Márk-Norbert Nebert, Mirela Cerbu, Norica-Ioana Popescu, Răzvan Năstase și Sebastian Iacob au fost aleși dintr-un număr mare de candidați.

Artiștii selectați au ocazia să își prezinte lucrările alături de mai mult de 150 de artiști turci emergenți.

BASE, una dintre cele mai importante expoziții dedicate absolvenților recenți ai facultăților de artă și artiștilor emergenți, are loc și în acest an sub egida Trendyol Art.

România, țară invitată

Intitulată „Țară invitată: O incursiune în arta contemporană din România”, expoziția surprinde transformarea scenei artistice contemporane românești din perspectiva tinerilor artiști, care aduc o viziune proaspătă asupra relației dintre experiența personală și memoria colectivă. Lucrările celor 13 artiști români participanți la BASE 2025 explorează teme actuale precum identitatea, memoria, apartenența, natura umană și transformarea percepției în era digitală, printr-o varietate de forme de expresie, inclusiv pictură, sculptură, ceramică, instalații, fotografie și performance video.

BASE 2025, găzduit la The Ritz-Carlton Residences din Istanbul, este o platformă internațională care promovează artiștii aflați la început de drum și încurajează schimburile culturale între diferite spații geografice. Prezența României ca țară invitată reprezintă o premieră.

De la pictură la video-performance și ceramică

Dan-Florin Dumănoiu expune picturi în acrilic ce explorează relația dintre corp, peisaj și percepție. Ioana Miruna Morțe propune „Prize Catharsis”, un video-performance ce interoghează presiunea performativă, perfecționismul și standardele meritocratice. Sebastian Iacob aduce la Istanbul o serie de lucrări în acrilic precum „Leopard”, „Crocodile”, „White zebra, black zebra”, alături de instalația monumentală „Circus”, care chestionează relația om-animal.

Ana Gurduza prezintă o serie de desene în tuș și piese ceramice ce funcționează ca meditații vizuale asupra echilibrului, trecerii timpului și transformării. Maria Brîneț expune sculpturi și instalații ce reinterpretează arhive personale și colective, explorând felul în care memoria, trauma și moștenirea intergenerațională pot fi transformate în limbaj vizual, iar Norica-Ioana Popescu își concentrează atenția asupra experienței personale prin autoportrete în tempera și acuarelă, care surprind legătura afectivă cu animalele de companie.

Márk-Norbert Nebert propune prin desenele sale conceptuale pe hârtie un dialog vizual despre tensiunea dintre individ și colectiv, dependență și alegeri imposibile, în timp ce Anca Enache folosește fotografia pentru a explora conexiunea intimă dintre om și natură și modalitățile în care memoria și identitatea se leagă de spațiile naturale. Răzvan Năstase creează lucrări în tehnici mixte pe panouri de lemn, reflectând asupra percepției senzoriale și asupra tensiunii dintre dorința de a simți și experiența amorțelii. Albert Kaan propune lucrări ce explorează dinamica spațiului și relația dintre obiect, corp și privitor.

Ioana Aron, cunoscută pentru intervențiile sale pe pânză și instalații de mari dimensiuni, investighează procesele de transformare, memoria corporală și exprimarea emoțională, iar Mirela Cerbu propune instalații modulare care surprind fragilitatea naturii și modul în care mediul reacționează la acțiunile umane. Lăcră Grozăvescu completează selecția cu lucrări diverse care abordează teme legate de identitate, memorie, apartenență și transformarea percepției în era digitală, printr-o varietate de forme de expresie vizuală.