„România – Nebunia”, nouă expoziție a lui Deniz Constantin

„România – Nebunia”, cu lucrări noi de Deniz Constantin, artist autodidact aflat la prima colaborare cu galeristul și curatorul Dan Popescu, este vernisată în seara de 4 decembrie, în imobilul din strada Intrarea Bitolia 40, unde el își are atelierul.

Expoziția este alcătuită din trei părți – fiecare redată pe un nivel al casei: monștrii-zei, reacția față de rumoarea prezentului, unde fascismul planează ca o anticameră a apocalipsei, și, în atelier, miza devine frumusețea.

Dan Popescu explică: „Cu Deniz am început cu stîngul. Prima interacțiune a fost pe Facebook, firește, această platformă de prietenie care creează atîta dușmănie. Ce vedeam eu din partea mea a ecranului era o agitație obsesională în a intra în grațiile sistemului artistic. Și, se pare, eu eram fața sistemului. Popescu încoace, Popescu încolo, Deniz dădea semnele clare ale unui puști capricios care se apucase de pictură și… solicita recunoaștere. O făcea însă cu ceva umor. Mai văzusem așa ceva, dar de obicei acest tip de fixație nu are viață lungă, e un balon de săpun care face poc la primul contact cu un fulg de păpădie. Dar… nu… la Deniz atașamentul față de pictură persista. Am aflat că s-a apucat de pictură tîrziu, odată cu pandemia și că întîlnirea cu arta a fost o revelație. Fiind un individ articulat, a studiat pe cont propriu istoria artei, și-a dat seama de faptul că îi lipsesc aptitudinile tehnice și a început să recupereze. După mai bine de 5 ani este încă în proces de acumulare.

Expoziția de față e prima noastră colaborare. Am fost bănuit de multă lume că-mi plac marginalii. Nu pot să neg, și pot să justific de ce. Mi-am lămurit asta de mult, cu nea Ion Bârlădeanu. Țin minte că atunci, prin 2008, cînd ne-am întîlnit, părerile erau împărțite printre artiștii galeriei. Unii exultau, alții considerau că ce face Bârlădeanu este o artă neserioasă, neprofesionistă. Chiar acesta a fost termenul, «neprofesionist» care mi-a fost aruncat de unul dintre artiști atunci cînd am zis că vreau să merg cu colajele lui nea Ion la un tîrg. Nu, Dane, noi suntem profesioniști, nu ne pui lîngă el… Mi-a picat foarte greu atunci, dar, mi-a și conturat o teorie personală, anume că arta nu este o profesie, este un instinct. Singurul uman pe care nu-l împărțim cu tot viul ce forfotește. Adică poate fi o profesie, însă dacă nu mai e și instinct, atunci devine industrie, produs, imagini sau obiecte de păcălit bogătanii. Ce fel de impuls primar poate fi dorința de exprimare artistică? Nu văd decît o variantă de răspuns: este un mod de a echilibra o situație existențială tensionată de prea multe fisuri. Omul este spart interior în mii de bucăți, simte ceva și gîndește altceva, gîndește ceva și vorbește în parte despre acel ceva, spune ceva și făptuiește opusul. La final, face ceva și a doua zi obosește și făptuiește contrariul. Sînt puține instrumente spirituale care pot suda acest golem disjunct. Arta este unul dintre ele. Iar, pentru mine, artiștii care nu au o educație formal-academică au o prospețime aparte, o ingenuitate a demersului care te pun în fața acelei necesități instinctuale de exprimare dintru-nceput. De aceea, pentru mine, termeni precum «art brut», «outsider art» și «primitive art» sunt simple bastoane conceptuale de aburit vizitatorii în muzee. Sunt goale de conținut, spun doar că artistul respectiv nu a trecut printr-un cadru educațional instituțional. Ion Țuculescu și Horia Bernea, spre exemplu, doi dintre cei mai influenți artiști români din ultima perioadă nu au trecut prin furcile caudine ale învățămîntului artistic românesc. Asta spune ceva despre sistem.

Bun, dar cum ne dăm seama de valoarea unui demers, cum alegi tu, Popescu, totuși faci o discriminare valorică atunci cînd decizi să colaborezi cu un artist, nu? Aici, firește că nu am criterii inflexibile, și orice cooperare este un pariu personal. În cazul lui Deniz, apreciez mai întîi determinarea. Totul pare efemer în părerile lui, azi e comunist, mîine e liberal, ideologiile le încearcă ca pe niște cămăși prost croite și le aruncă destul de repede la gunoiul istoriei personale. Exprimarea artistică e singura constantă. E și instrumentul care-i exorcizează toate angoasele personale. Toate lucrările lui sunt un amestec de reușite și greșeli tehnice, de umor intenționat și involuntar. Frumusețea și dezagreabilul dansează împreună, lucrările lui Deniz avînd naturalețea căutării ingenue. De multe ori impresia în fața multor lucrări de artă contemporană este ca aceea în care ai intrat fără să vrei la un examen. Ți se testează cunoștințele sau coloratura ideologică. Nimic din toate acestea la Deniz, aici ești pus în fața unei aventuri personale în care totul e pus în joc: plusurile dar mai ales minusurile lui. Acest lucru este seducător într-un mod mult mai intim decît orice construct tehnic bine realizat după canoane profesioniste.

Expoziția de față, «România – Nebunia» (referință conștientă la performance-ul Rostopasca: «România vs Dușmania»), cea mai recentă realizată de Deniz în Intrarea Bitolia, nr. 40, propune în mare lucrări noi aranjate pe trei niveluri. La subsol, monștrii-zei, huma personală, «Subinconștientul», după cum ar zice Nicolae Comănescu. La parter, avem reacția față de rumoarea prezentului, unde fascismul planează ca o anticameră a apocalipsei. La etaj, în atelierul lui, totul se sublimează, miza devine frumusețea, începe dialogul cu toți ceilalți pictori care privesc muți peste umăr de fiecare dată cînd pui o tușă pe pînză”.

Despre Deniz Constantin

Deniz Constantin (n. 1984, București) a studiat sociologie la Universitatea din Zurich (2003 – 2006) și a lucrat o perioadă în publicitate și marketing digital, precum și ca bucătar. În mare parte autodidact, și-a descoperit pasiunea pentru pictură în timpul unui voiaj în estul Asiei, în 2017 – 2020. A urmat și a întrerupt un stagiu de pictură la Academia de Arte din Barcelona (2020), parcurgând varii influențe artistice.

În prezent, este pictor full-time, cu mai multe expoziții personale la activ. În 2023, a anunțat înființarea Grup Brut, o mișcare prin care dorește să promoveze artă contemporană într-o manieră accesibilă, în afara contextelor instituționale consacrate. Din grup fac parte Sorin Ienulescu, Adrian Florin Pop și Andreias Welther.

Galeria de la adresa Intrarea Bitolia nr 40 este un spațiu artist-run deschis unor întâlniri artistice neconvenționale, în urma cărora a luat ființă inclusiv Grup Brut.