Șapte morți ale Marinei Abramović într-o instalație underground de operă
Marina Abramović își pune în scenă propria moarte – de șapte ori – în vastele camere subterane ale Cisternerne din Copenhaga.
În „Seven Deaths”, Abramović reeditează cele mai cunoscute scene de moarte a unor personaje feminine din operă, plasându-le în întunericul cavernos al fostului rezervor de apă. Rezultatul nu este doar o proiecție, ci un mediu total: o procesiune cinematografică imersivă prin iubire, pierdere și frică. Vizitatorii se deplasează fizic prin lucrare, întâlnind fiecare moarte pusă în scenă în secvențe schimbătoare de umbre și sunete.
„Atmosfera din Cisternerne conferă o nouă profunzime emoțională pentru «Seven Deaths»”, spune Abramovic. „Întunericul și rezonanța sa creează un spațiu în care opera se poate desfășura cu o intensitate mai mare, iar publicul devine prezent fizic și emoțional la fiecare moarte”.
Maria Callas: Voce, mit, oglindă
În centrul lucrării se află Maria Callas – ca voce și ca alter ego.
Callas, divă a secolului XX, a întruchipat extremele operei: devotament, suferință, prăbușire. Abramović s-a identificat de mult timp cu ea. Ambele artiste s-au dedicat complet artei lor și au plătit prețul angajamentului artistic total.
În șapte filme, Abramović se interpretează pe sine în rolul eroineilor condamnate ale operei, acompaniată de vocea Callas. Alături de ea se află Willem Dafoe, care amplifică drama fiecărui punct culminant fatal. Rolul și biografia se estompează. Teatrul devine mărturisire. Moartea este atât spectacol, cât și socoteală personală.
Rezistență, prezență, ecou
Opera se inspiră direct din cercetările pe care Marina Abramović le-a dedicat pe parcursul întregii sale vieți corpului, vulnerabilității și prezenței extreme. Dar aici, intensitatea este refractată prin operă — spectacolul întâlnește mortalitatea.
Cisternerne devine ea însăși colaboratoare. Întunericul permanent și reverberația de 17 secunde transformă sunetul în atmosferă, transformând vocea lui Callas în ceva aproape arhitectural. Este pentru prima dată când „Seven Deaths” este pusă în scenă ca o instalație totală — o experiență de o oră navigată prin spațiu, mai degrabă decât privită pasiv.
Curatorul șef Tine Vindfeld o descrie ca o confruntare cu „dragostea, pierderea, dorul și frica”.
Un an plin de evenimente importante
În 2026, Abramović împlinește 80 de ani la 30 noiembrie, ultima zi a expoziției. În plus, ea va deschide o expoziție personală la Gallerie dell’Accademia din Veneția, devenind prima femeie în viață care face acest lucru.
În „Seven Deaths”, însă, accentul nu este pus pe celebrare, ci pe evaluare. Finalurile grandioase ale operei se transformă în ceva mai liniștit, mai întunecat și mai intim – o meditație asupra a ceea ce înseamnă să-ți dedici viața artei.
„Seven Deaths” a Marinei Abramović e deschisă 14 martie – 30 noiembrie la Cisternerne – spațiu expozițional subteran din Søndermarken, Copenhaga, un fost rezervor de apă din secolul al XIX-lea.
Marina Abramović (n. 1946, Belgrad) este considerată pionieră a artei performative. Începând cu anii 1970, ea a depășit granițele dintre corp, minte și public, creând lucrări precum „Rhythm 0” (1974) și „The Artist Is Present” (MoMA, New York, 2010). În Danemarca, lucrările ei au fost expuse la Louisiana. Trăiește și lucrează în New York.
