Sculpturi de Ion Mândrescu, în expoziție la Palatul Brukenthal
Ion Mândrescu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai sculpturii românești contemporane, va expune lucrări la Palatul Brukenthal, sala de expoziții temporare (curtea a II-a), în perioada 23 septembrie – 15 octombrie.
Curatorii expoziției sunt dr. Iulia Mesea, de la Muzeul Național Brukenthal, și dr. Constantin Emil Ursu, directorul general al Muzeului Național al Bucovinei, Suceava.
Născut pe pământ bucovinean, artistul a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În 1979, a obținut premiul revistei Amfiteatru, iar în 1981 a câștigat o bursă pentru sculptură și, timp de doi ani, a avut un atelier la Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”.
Cu un palmares profesional solid, Ion Mândrescu expunea, în 1992, la Sevilia și la Viena, iar în 1995, la Strasbourg. Și-a consolidat recunoașterea internațională cu ocazia expoziției de la Centrul Cultural Român de la Paris, din 1993, când a fost descoperit și preluat pentru a fi expus și reprezentat, în termeni de exclusivitate, de galeria Akka Valmay, de pe faimoasa Rue de Seine. Este prezent permanent cu opere în galerii din București, Viena și Paris și a obținut pentru lucrările sale numeroase premii și distincții.
Mai mult de 200 de lucrări din creația sa se află în colecții private și publice din țară și străinătate.
Lucrări în bronz
Lucrările sculptorului Ion Mândrescu sunt realizate cu predilecție în bronz.
Expoziția de la Muzeul Național Brukenthal este organizată în parteneriat cu Muzeul Național al Bucovinei, instituție care deține în colecțiile sale mai multe lucrări din creația maestrului și care va fi reprezentată la vernisaj de directorul general, dr. Constantin Emil Ursu.
Cea mai mare parte a lucrărilor, care sunt prezentate publicului cu acest prilej, aparțin temei fundamentale din creația sculptorului: Omul – Timpul – Spațiul.
Potrivit curatorului Iulia Mesea, „Omul lui Ion Mândrescu se angrenează într-un răscolitor efort creator prin care își determină poziția și relația cu Spațiul și Timpul. Prins în roata timpului cosmic, el pare totodată pivotul central al mișcării universului, al existenței, al vieții. În dinamica pe care o generează, între teluric și cosmic, între mundan și spiritual, este construcție și speranță, este contopire de lumi și destine”.
