Secretele stilului Mucha
Alphonse Mucha a revoluționat codurile afișului publicitar și a conturat Art Nouveau. Rețeta sa?
Idealizarea femeii prin arabesc
În universul lui Mucha, arabescul este motivul decorativ principal. Acesta va deveni chiar semnătura mișcării Art Nouveau. Corpul femeii, dacă nu este deja contorsionat pentru a se contopi cu formele vegetale, câștigă în senzualitate și voluptate datorită unui joc subtil de curbe. Mucha dă astfel naștere unui nou ideal feminin care întruchipează o frumusețe în armonie cu Natura, ea însăși sursă de inspirație pentru orice creație artistică.
Aureola, semn al unui anumit misticism
Mucha încoronează aproape sistematic subiectele sale feminine cu o aureolă sau le dispune într-un halou ornamentat cu motive stilizate. Se vorbește atunci despre „stilul Q”: corpul feminin compune bucla literei, ca în „La Danse”. Artistul merge până la a se juca cu acest motiv în autoportretele sale fotografice, având grijă să se înscrie și el în acest motiv circular.
Fotografia ca instrument principal
Mediul fotografic este esențial în opera lui Mucha, intervenind în același mod ca schița sau desenul pregătitor. Având o pasiune pronunțată pentru scenografie și cinema, el își mobiliza prietenii (Gauguin, de exemplu), modele profesionale, familia (soția sa Maruška și fiica sa Jaroslava) și cunoștințe întâlnite în călătoriile sale în țările din Est, în Balcani și în Rusia. Fundația „Mucha” din Praga păstrează peste 2.000 dintre aceste fotografii, o colecție pe baza căreia artistul recomponea scene ca pe niște puzzle-uri.
Când Mucha ajunge la Paris în 1887, este cetățean al Imperiului Austro-Ungar. Afirmarea progresivă a unei identități slave și trezirea națională trec atunci prin valorizarea folclorului și a tradițiilor populare. Mucha revendică acest lucru atunci când se reprezintă purtând cămașa rusă „rubashka” sau când își îmbracă modelele în costume ornate cu broderii tradiționale. Angajamentul artistului este atât de puternic încât, atunci când Cehoslovacia își proclamă independența în 1918, el desenează timbrele și bancnotele țării. Dar, conform concepției sale universaliste, artistul integrează și motive ornamentale din alte culturi – celtică, greacă, islamică, japoneză, faraonică -, acordând un loc important Bizanțului, pe care artistul îl consideră fundamentul culturii slave.
Un spațiu saturat de ornamente și simboluri
Abundența detaliilor și bogăția ornamentală contribuie la excesul decorativ, astfel încât subiectul feminin ajunge să se confunde cu fundalul. Mucha duce acest gust pentru decorativ până la inventarea unor bijuterii fantastice. Cu toate acestea, singurele care vor vedea cu adevărat lumina zilei sunt cele comandate de bijutierul Georges Fouquet cu ocazia Expoziției Universale din 1900, pentru magazinul său din rue Royale și pentru Sarah Bernhardt. El strecoară ici și colo simboluri mistice (steaua cu șase colțuri, luna și soarele, roata) sau masonice (frunze de laur, triunghi, lumea egipteană…).
Modelul afișului reinventat cu îndrăzneală
Dacă Jules Chéret și Henri de Toulouse-Lautrec dominau genul afișului, Mucha a deschis o nouă cale. În timp ce Sarah Bernhardt dorea să relanseze spectacolul său „Gismonda” între Crăciun și Anul Nou 1894 cu un nou afiș, tipograful Lemercier a apelat la Mucha, singurul artist disponibil în perioada sărbătorilor. „Divina” a fost fermecată și a înțeles imediat originalitatea acestui nou talent. A propus un format îngust și înalt în care a inclus-o pe actriță, ca pe o icoană, în culori delicate și multe detalii. Succesul a fost atât de mare încât publicul a mituit lipitorii de afișe sau a sunat direct la tipograf pentru a le avea.
