Sediile Muzeului Național Brukenthal, închise în semn de protest: Avem nevoie și de investiții în muzee
Sediile Muzeului Național Brukenthal sunt închise săptămâna aceasta în semn de protest, a anunțat instituția în 27 ianuarie, conducerea făcând din nou apel la investiții în muzee, după ce Coiful din aur de la Coțofenești și trei brătări dacice au fost furate din Drents Museum.
Aceasta este o campanie a Brukenthal pentru susținerea muzeelor și angajaților acestora, de conștientizare și atenționare cu privire la protejarea patrimoniului cultural național.
Conducerea Muzeului Național Brukenthal a luat hotărârea închiderii sediilor instituției până la 31 ianuarie.
Muzeul va găzdui discuții axate pe problemele de securitate și siguranță a patrimoniului. Vor fi informări în mediul online și distribuite pliante în susținerea unui proces de conștientizare a publicului asupra importanței patrimoniului cultural și a importanței muzeelor care depozitează, conservă, restaurează, cercetează, expun și promovează piesele deținute.
În medie, doar 10% dintre lucrările de artă furate au șansa de a fi recuperate
Deschis în 1817, Muzeul Național Brukenthal este cea mai veche instituție muzeală din România, având cea mai importantă colecție de artă europeană. Muzeul are cea mai vastă colecție din țară, cu mai mult de 1,6 milioane de piese, și administrează atât piese ale statului român, cât și piese ale Parohiei Evanghelice CA din Sibiu, retrocedate în anul 2005 și aflate în comodat în instituția muzeală.
În 2022, cu prilejul deschiderii expoziției „Marele furt de la Brukenthal”, instituția a lansat campania „Have you seen this painting? Și tu ai fost jefuit(ă) de această pictură!”, subliniind prin mesajul transmis că furtul de artă deposedează nu doar muzeele, ci și comunitatea. Opera furată este ascunsă și nu poate fi văzută în expoziții, de public.
În medie, doar 10% dintre lucrările de artă furate au șansa de a fi recuperate, atrage atenția conducerea muzeului.
Furată din Luvru în 1911, „Mona Lisa” a fost recuperată în 1914; picturi de Vermeer, Rembrandt și Degas, aflate între cele 13 lucrări furate în 1990 din Muzeul Isabella Stewart Gardner în Boston, nu au fost recuperate până în prezent.
Muzeul Național Brukenthal a trăit o asemenea traumă în 1968, când au fost furate opt tablouri dintre care au fost recuperate doar patru.
A fost cel mai mare furt de opere de artă din România. În expoziția dedicată evenimentului, au fost trase mai multe semnale de alarmă.
„Suntem a treia generație profesională de la momentul furtului; chiar dacă nici astăzi nu putem afirma că suntem detașați emoțional, raportarea noastră la trecutul instituției poate fi mai ușor așezată în tiparele memoriei reparative. O parte din cercetarea pe care s-a bazat expoziția și catalogul acesteia s-a desfășurat în anii trecuți, în arhiva de fotografie. În 2022, cu prilejului unei inspecții în depozitul de pictură europeană am constat faptul că șasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării «Moartea Cleopatrei», de Anthony van Dyck, era păstrat încă împachetat, așa cum fusese predat în urma anchetei închise în 1972. Faptul că 50 de ani nimeni nu a dorit să deschidă pachetul arată o traumă perpetuată în conștiința angajaților muzeului. A fost momentul în care am realizat că a venit timpul să prezentăm propria noastră versiune asupra evenimentelor. Astfel am hotărât să constituim o comisie asistată de un reprezentant al Poliției de Patrimoniu, iar după despachetare am hotărât că șasiul trebuie expus; de la acest element s-a dezvoltat conceptul proiectului expozițional «Marele furt de la Brukenthal», urmat și de documentarul realizat împreună cu History”.
Istoria celor 8 picturi furate în anul 1968 din Muzeul Brukenthal, dintre care 4 recuperate în 1998, se scrie în continuare în abordări realiste sau romanțate, câteodată atinse de teoriile conspirației.
Investiții în securitate și personal calificat
Jaful pieselor din colecția Muzeului Național de Istorie a României nu este singurul din ultimii ani, atât în Olanda, cât și în Europa.
„În mai multe rânduri am atras atenția decidenților politici că muzeele sunt importante nu doar pentru serviciile culturale oferite publicului – expoziții, evenimente -, cât mai ales prin patrimoniului cultural național deținut”.