curatorial / Artǎ / Sinteză a operei lui Gy. Szabó Béla, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca

22 Iulie 2025 /

Sinteză a operei lui Gy. Szabó Béla, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Muzeul de Artă Cluj-Napoca găzduieșște, în perioada 23 iulie – 10 august, expoziția „Sinteză 120 – Szintézis 120 – Synthesis 120”, omagiu adus artistului Gy. Szabó Béla (1905 – 1985) și a moștenirii lăsate de acesta.

Vernisajul are loc în 23 iulie, de la ora 18:00. Vor lua cuvântul curatorii expoziției Miklós Ferenczy și Attila Iakob.

Vor fi prezentate lucrări de pictură, desen și xilogravură menite să sintetizeze cele șase decenii de activitate artistică a lui Gy. Szabó Béla. Lucrările expuse sunt o mărturie nu numai a unui talent excepțional, dar și a unei viziuni și dorințe de exprimare artistică marcate de unicitate și structură narativă complexă.

În primii ani de activitate, artistul s-a remarcat prin lucrările detaliate și solide de desen și pictură, ca mai apoi să treacă la xilogravură, pe care a stăpânit-o cu măiestrie. Vitalitatea lucrărilor lui rezidă nu numai în capacitatea de înțelegere a celor redate pe suprafața de lucru, dar și în interacțiunea cu diversele spații geografice și culturale a căror imagine este prezentă în lucrări. Această perspectivă aparte se datorează, în mare parte, pelerinajelor întreprinse în China, Mexic, Bulgaria, Belgia și Ungaria, care i-au permis o interacțiune culturală profundă și i-au deschis orizonturile expresivității prin conexiunea la lumi diferite, pline de vitalitate și impregnate de o componentă culturală profundă.

Pe parcursul vieții, Gy. Szabó Béla a realizat mai mult de 1.400 de xilogravuri, 10.000 de desene în cărbune și tuș, 1.500 de pasteluri și aproximativ 200 de lucrări în ulei.

Despre Gy. Szabó Béla

Gy. Szabó Béla s-a născut la Alba Iulia, unde a și urmat studiile liceale fiind remarcat de profesorul de desen Jenő Reithofer (elev a lui Bertalan Székely), care l-a ghidat în primii ani de studiu. În 1923, a plecat la Budapesta, unde s-a înscris la Politehnică, ca în 1927 să obțină diploma de inginer mecanic.

Timp de patru ani după absolvirea Politehnicii, a locuit cu părinții lui la Alba Iulia și a urmat cursurile școlii libere de artă a lui Jenő Reithofer. Din 1931, s-a stabilit la Cluj-Napoca, angajat al Uzinei Electrice „Energia” și artist în timpul liber.

După închiderea uzinei, a decis să se concentreze mai mult pe latura artistică a vieții sale. A expus prima dată în decembrie 1932, la îndemnul lui Károly Kós, în cadrul evenimentului organizat de Societatea Károlyi Gáspár. După doi ani a reușit să organizeze prima expoziție personală care i-a adus recunoașterea publicului și a lumii artistice.

În 1935 a publicat primul album cu lucrări de xilogravură, „Liber Miserorum” (Cartea Săracilor), unde cele 50 de gravuri de dimensiuni mici demonstrează talentul și viziunea artistică profundă ale artistului. La finele deceniului, între anii 1936-1939, a participat la cursurile Școlii Superioare de Arte Plastice din Budapesta, sub îndrumarea lui Lajos Nándor, și a călătorit pentru studiu în Bulgaria, Grecia, Italia, Iugoslavia (Coasta Dalmatică), unde a realizat multe desene în cărbune și lucrări în pastel. La finele acestei perioade, a publicat „Liber Vagabundi” (Cartea Vagabondului), un album de lucrări care reflectă impresiile din perioada drumețiilor.

În anii războiului a locuit la Cluj-Napoca, iar în 1941 a publicat un volum cu 28 de desen în tuș, sub titlul „Homokvilág” (Lumea Nisipurilor). În 1942 a organizat o expoziție cu lucrări realizate în timpul unor șederi la Bezid și Mugurești. După terminarea războiului, s-a implicat și mai mult în activitatea de creație. Din 1947 a renunțat să mai execute lucrări în ulei și s-a concentrat pe xilogravură. În 1949, Editura de Stat i-a publicat un album cu 25 de lucrări de gravură în lemn.

În 1951 i-a fost decernat Premiul de Stat pentru merite artistice, iar după doi ani a fost decorat cu Ordinul Muncii și a avut o expoziție majoră la București. În 1956 și 1957, a întreprins două călătorii în China, iar desenele și pastelurile realizate în urma acestei experiențe au fost publicate, în 1959, sub titlul „Schițe de călătorie din China”. Tot în această perioadă, a expus în Belgia, în 1957, și a realizat o călătorie de documentare în această țară, în anul 1959. La mijlocul anilor 1960 a creat seria de lucrări „Divina Comedie”, publicată într-un album un deceniu mai târziu.

În perioada 1969 – 1971 a făcut călătorii de documentare și studiu în Ungaria, la Balaton, împreună cu Julia Ferenczy (cu care a organizat 22 de expoziții comune) și a expus la Viena. Decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, în 1971, a obținut permisiunea de a întreprinde, anul următor, un drum de documentare în Mexic, unde a avut o expoziție solo și a executat lucrări ce au fost publicate în volumul „Mexikói tél” (Iarna mexicană). În același deceniu a publicat și albumul cu lucrări de gravură în lemn „Hónapok” (Lunile) și a terminat seria „Jelenések könyve” (Apocalipsa). În ultimul deceniu al regimului comunist, a întreprins o călătorie de studiu în Germania și Finlanda, în paralel cu organizarea unor expoziții personale în aceste țări. În 1985, la vârsta de 80 de ani, a murit la Cluj-Napoca.