Tabloul „Un bar la Folies-Bergère” de Manet ar fi fost creat și ca reclamă pentru o fabrică de bere britanică
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, picturile făceau ocazional referire și la produsele de consum. De exemplu, tabloul lui Édouard Manet din 1882 „A Bar at the Folies-Bergère/ Un bar la Folies-Bergère”, care prezintă în mod proeminent sticlele – și logo-ul – unei cunoscute mărci de bere britanice: Bass Brewery.
Finalizat cu un an înainte de moartea pictorului francez, „Un bar la Folies-Bergère” a fost prezentat pentru prima dată în cadrul expoziției anuale a Salonului Academiei Franceze de Arte Frumoase.
Cadrul său este clubul de cabaret parizian care l-a avut pe Manet printre numeroșii săi clienți obișnuiți. Localul plin de oameni se reflectă într-o oglindă mare care încadrează o barmaniță în picioare, în spatele unei tejghele cu vin, șampanie, lichior și, mai ales, sticle de bere de la Bass Brewery. Compania, identificabilă prin eticheta triunghiulară de culoare purpurie, a înregistrat o marcă comercială în 1876 pentru a face acest lucru.
Manet nu a fost singurul artist care a prezentat produse din lumea reală în picturile sale. Dimpotrivă, comentarea consumismului era o trăsătură definitorie a curentului artistic din care făcea parte.
După cum observă istoricul de artă Ruth Iskin în cartea sa „Modern Women and Parisian Culture in Impressionist Painting”, portretele femeilor pariziene realizate de Claude Monet sunt în același timp și înregistrări ale tendințelor modei pariziene, acordând o atenție deosebită modelelor, texturilor și materialelor.
Edgar Degas a fost la fel de interesat de cultura de consum, după cum o demonstrează o serie de picturi cu magazine de modă franceze. Atunci când a pictat aceste magazine, care vând și fabrică pălării, Degas a avut grijă să descrie „noile strategii de prezentare dezvoltate de marile magazine pentru a atrage clienții”, după cum spune Iskin. Henri de Toulouse-Lautrec a estompat și mai mult granițele dintre artă și publicitate, realizând afișe pentru celebrul club de cabaret Moulin Rouge.
Semnătura pictorului pe o sticlă de bere
Manet nu a pictat berea Bass pentru că fabrica de bere îl plătea să facă acest lucru, ci pentru că a vrut să facă o declarație despre mediul în care erau cumpărate și consumate. Privitorii atenți vor observa că pictorul și-a pus semnătura pe una dintre sticle, criticând nu doar consumerismul vieții de noapte pariziene, ci și comercializarea lumii artei în sine.
Sticlele – care nu se aliniază cu reflecția lor, imitând privirea unei persoane bete – se leagă, de asemenea, de semnificația ascunsă a picturii.
Criticul de artă Kelly Grovier subliniază, pentru BBC, că eticheta Bass îndreaptă privirea spre aranjamentul floral cu aspect similar de pe pieptul barmaniței. Astfel de aranjamente erau purtate de obicei de lucrătoarele sexuale, așa cum erau multe dintre cameristele de la Folies-Bergère.
Acest lucru, la rândul său, ridică întrebări despre clientul cu pălărie de top cu care vorbește barmanița. Ce își dorește el? Manet lasă privitorului sarcina de a decide.
