Tapiseria Bayeux – Organele genitale masculine oferă indicii privind autorul
Tapiseria Bayeux se află în Normandia de sute de ani, este expusă de mai bine de patru decenii la Muzeul Bayeux și atrage aproximativ 400.000 de vizitatori în fiecare an. Este de fapt o broderie realizată cu fire de lână pe pânză țesută, are lungimea de circa 70 de metri și înălțimea de 50 cm și este listată de UNESCO drept obiect al patrimoniului mondial. Cântărește 350 kg și cuprinde 58 de scene, dintre care 25 au loc în Franța și 33 în Anglia, inclusiv 10 scene care înfățișează bătălia de la Hastings și uciderea regelui Harold al Angliei cu o săgeată care i-a străpuns ochiul.
Cine a creat-o? Este cea mai importantă întrebare rămasă fără răspuns. Noi cercetări concluzionează că cele 93 de penisuri brodate oferă indicii.
De-a lungul anilor a fost subiectul unor cercetări academice intense: firele au fost examinate la microscop, vopselurile folosite au fost analizate chimic, iar fiecare gest al figurilor care apar aici a fost analizat în căutarea unei semnificații ascunse.
În plus, istoricii au numărat mult. În total, sunt 626 de oameni, 190 de cai, 37 de copaci, 35 de câini, 33 de clădiri și 32 de nave.
George Garnett, profesor de istorie medievală la Universitatea Oxford, a numărat penisurile din Tapiseria Bayeux. Rezultatul? 93.
Până la studiul lui Garnett din 2018, organele genitale umane și de cal care apar de-a lungul broderiei au trecut în mare parte neobservate. El crede că poziția și contextul penisurilor, dintre care cinci sunt umane, pot ajuta la rezolvarea unora dintre misterele Tapiseriei Bayeux.
Trei dintre falusurile cabaline sunt semnificativ mai mari și asta indică importanța – calul ducelui William, care apare fiind prezentat viitorului rege al Angliei înainte de bătălia de la Hastings, calul lui Harold Godwinson, regele anglo-saxon al Angliei, și calul lui Odo de Bayeux, fratele vitreg al lui William, căruia i se atribuie adesea comanda tapiseriei.
Un document scris în cod
George Garnett nu este de acord cu această atribuire, iar unul dintre motive este felul în care sunt redate patru penisuri umane. Acestea apar în friza de deasupra și dedesubtul acțiunii centrale a Tapiseriei Bayeux și care, până de curând, era considerată doar decorativă. Bărbații sunt implicați în activități sexuale. Garnett susține că acestea fac aluzie la fabulele lui Esop, care au fost traduse din greacă în latină de Phaedrus în secolul I î.e.n. și ar fi fost disponibile pentru persoanele educate din Anglia la acea vreme.
„În fiecare caz, este vorba despre o activitate sexuală care implică înșelătorie sau rușine”, spune Garnett într-un episod recent al HistoryExtra Podcast, citează Artnet. Cel care a realizat-o „a vrut să sugereze că în diferite puncte-cheie se întâmplă ceva suspect și reprobabil. Este un document scris în cod”.
Așa cum se arată în Tapiseria Bayeux, în 1064 Harold a eșuat pe coasta normandă și a fost dus la ducele William ca prizonier al lui Guy de Ponthieu. Sub această scenă se află un bărbat gol ce imploră o femeie care se retrage și se acoperă rușinată. Garnett crede că aceasta indică o fabulă în care un tată își agresează fiica.
În timp ce normanzii se îndreaptă spre Hasting, există alte două reprezentări explicite, ambele în marginea superioară. Una arată un bărbat gol, al cărui penis este ascuns de un topor și care aduce o ofrandă unei femei. A doua este a unui bărbat cu o mustață mare alături de o femeie. Ambele imagini, e de părere Garnett, fac referire la fabulele lui Esop privind sexul ilicit și minciuna.
Proiectantul, un englez erudit
Această critică, susține profesorul Garnett, îl exclude pe Odo de Bayeux, care ar fi proiectat probabil o reprezentare măgulitoare a evenimentelor și a lui. În schimb, pe baza scrierii numelor de persoane și a toponimelor, se pare că proiectantul a fost un englez erudit, o persoană care nu avea legături puternice nici cu biserica, nici cu armata, având în vedere numeroasele reprezentări greșite ale armurilor și lipsa de atenție acordată problemelor ecleziastice.
„Cred că ne spune că nu a fost concepută de un bătrân obscen”, afirmă Garnett. „Cred că a vrut să transmită îndoieli serioase cu privire la povestea standard care a fost spusă pentru a justifica cucerirea normandă a Angliei”.
La începutul acestui an a fost anunțat că un fragment din tapiseria medievală a fost găsit la arhiva de stat Schleswig-Holstein, în nordul Germaniei.
