Teorie neobișnuită despre „Salvator Mundi”

„Salvator Mundi”, tabloul vândut cel mai scump vreodată la o licitație, continuă să stârnească controverse. S-au spus deja multe lucruri despre misteriosul „Salvator Mundi”, presupus a fi pictat de Leonardo da Vinci, achiziționat în 2017 pentru 450 de milioane de dolari de Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, înainte ca atribuirea sa maestrului Renașterii italiene să fie puternic contestată.

Opera, care nu a mai fost vâzută public de atunci, face acum obiectul unei noi ipoteze neobișnuite: Hristos ar fi pictat purtând „haine de femeie” pentru un look deliberat „transgender” sau „gender fluid”.

Aceste cuvinte sunt ale lui Philipp Zitzlsperger (născut în 1965), profesor de istoria artei medievale și moderne la Universitatea din Innsbruck, Austria. Specializat, printre altele, în semnificația simbolică a hainelor în arta Renașterii, acest german originar din München și-a detaliat ideea într-un articol intitulat „Semnificația Salvator Mundi al lui Leonardo”, în cel mai recent număr al revistei Artibus et Historiae, prestigios jurnal semestrial de istoria artei creat în 1980 și publicat în Polonia de IRSA (Institutul pentru Cercetări de Istoria Artei).

Decolteu și culori tipice în portretele femeilor nobile

Tunica albastră brodată cu aur pe margine purtată de Hristos în tablou i-a atras atenția datorită „decolteului dreptunghiular” care dezvăluie puțin prea mult pielea bustului: un element care, potrivit lui, nu apare în nicio reprezentare anterioară cunoscută a lui Hristos, nici măcar a unui bărbat de „statut social înalt”. În schimb, acest decolteu ar fi tipic în portretele femeilor nobile din acea perioadă, precum „Portrait of an Unknown Woman” de Leonardo da Vinci (1495 – 1497) și portretul ducesei de Urbino (1504) realizat de Rafael. Alegerea culorilor ar indica, de asemenea, o ținută feminină: o mantie albastră peste o tunică albastră ar fi o alegere vestimentară asociată în mod obișnuit cu Fecioara Maria – Hristos purtând, în opinia sa, mai degrabă o mantie albastră peste o tunică roșie în picturile din acea perioadă.

La nivelul gâtului, cercetătorul crede chiar că poate distinge „începutul ușor al unui sân feminin”. Pictorul ar fi vrut astfel să simbolizeze „uniunea dintre Hristos și Fecioara Maria în persoana Salvatorului Lumii”. Totul în timp ce în Italia se dezvolta „o estetică a fluidității de gen”, care se percepe efectiv în mai multe tablouri ale lui Leonardo, în care androginia personajelor – de la Mona Lisa la Sfântul Ioan Botezătorul – a fost adesea comentată.

Scepticism

Teoria a fost primită cu prudență, chiar scepticism, de unii experți.

Citat în The Art Newspaper, istoricul de artă Matthew Landrus, de la Universitatea Oxford, afirmă că „nu dispune de suficiente elemente” pentru a afirma că alegerea ținutei acestui Hristos are o semnificație specială.

Pentru Frank Zöllner, profesor de istoria artei la Universitatea din Leipzig și autor al mai multor articole despre „Salvator Mundi”, textul este „puțin prea senzaționalist”. „O ținută cu aspect feminin nu face din Hristos o femeie”, spune el, adăugând că există mai multe reprezentări ale lui Hristos în tunică albastră și mantie albastră, în special în mozaicurile din Hagia Sofia din Istanbul și în Tripticul Stefaneschi al lui Giotto – la fel cum există numeroase Fecioare în tunici roșii și mantii albastre.

„Dacă este adevărat că alegerea vestimentară a acestui Hristos este unică, acest lucru ar susține atribuirea lui Leonardo”, a reacționat Martin Kemp. Dar această opinie nu este neutră: acest specialist al maestrului toscan, profesor emerit la Universitatea Oxford, a jucat un rol important în atribuirea foarte controversată a tabloului lui Leonardo în 2008 și ar fi implicat în proiectul de construcție în Arabia Saudită a unui viitor muzeu care să găzduiască opera.

Numeroase elemente ciudate au fost observate în această opera: ochi poziționați incorect, efect optic al globului de sticlă.

Cumpărată pe un preț derizoriu în 2005 într-o licitație americană obscură, apoi atribuită, după restaurare, lui Leonardo da Vinci de către National Gallery din Londra, pictura a devenit de atunci vedeta mai multor filme documentare care o prezintă ca o „fabricație” pură, implicând o restauratoare talentată și oameni de afaceri vicleani. În 2019, în ultimul moment, nu a fost inclus în expoziția de succes de la Luvru dedicată artistului.