Titu Toncian, artist optzecist multidisciplinar, în focus la MNAC / galerie foto

„De jur împrejurul numelui meu”, expoziție care îl aduce pe Titu Toncian în prim-plan la Muzeului Național de Artă Contemporană, prezintă lucrări de ceramică, desen, fotografie experimentală, film și instalație, surprinzând caracterul reflexiv și multidisciplinar al artistului.

Expoziția îngrijită de Mara Rațiu face parte din noul sezon al MNAC, inaugurat recent și deschis până la 18 octombrie.

Titu Toncian (n. 1955, jud. Bistrița-Năsăud) face parte din generația de artiști formată în jurul Atelierului 35, coordonat de Ana Lupaș. Gândit atât ca spațiu de experiment artistic, cât și ca mecanism de detensionare ideologică, Atelier 35 a conturat, prin acțiunile marcante din anii ’80 — desfășurate adesea în afara Bucureștiului —, un spirit distinct și ușor recognoscibil.

La mulți dintre artiștii generației „optzeciste” se remarcă o versatilitate a mijloacelor de expresie, rezultat atât al abandonării postmoderniste a ideii de puritate a mediului artistic, cât și al unei practici de tip do it yourself, impusă de precaritatea anilor ’80. Această generație s-a remarcat și prin capacitatea de adaptare, fiind nevoită să găsească noi forme de supraviețuire și afirmare după prăbușirea regimului Ceaușescu și în contextul tranziției dificile care a urmat, spune curatoarea Mara Rațiu.

Instituțiile de artă contemporană constituite după 2000 au privilegiat generațiile mai tinere, ceea ce a făcut ca mulți artiști ai anilor ’80 să rămână, pentru o perioadă, în plan secund. Ajunși astăzi la maturitate artistică deplină, artiștii „optzeciști” beneficiază în sfârșit de atenția instituțională și comercială pe care o merită, contribuind astfel la o reconsiderare necesară a istoriei artei contemporane locale.

Titu Toncian, Autoportret cu alter ego, 1987; curatorial

Despre Titu Toncian

Titu Toncian, absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca (1974 – 1979, clasa prof. Ana Lupaș), se distinge printr-o practică multimedială.

Format ca ceramist, artistul a dezvoltat, încă din studenție, interes pentru alte medii, precum și pentru noile mișcări artistice occidentale care au pătruns și în România prin intermediul unor expoziții sau publicații.

Căutările lui formaliste – obiecte de ceramică sculpturală, desen, pictură, fotografie experimentală, film și instalație – au fost susținute de o reflecție reiterată asupra unui registru tematic ce se articulează în jurul unui nucleu fluid: cel al identității. Autoportretul, declinat în motive și referințe variate ce glisează între personal și impersonal, se construiește în conjuncție cu o istorie a artei pe care artistul o chestionează continuu.