„Tower of Strength”, zece artiste la Muzeul de Artă Brașov
Zece artiste sunt reunite sub titlul „Tower of Strength” la Muzeul de Artă Brașov, în perioada 5 decembrie – 31 ianuarie.
Expoziția, parte a proiectului „Compulser Lab” inițiat de Asociația 4Culture, reunește artiste din România și Republica Moldova într-un demers care investighează relația dintre memorie, corporalitate și reprezentare într-un moment istoric marcat de instabilitate și transformare. Expoziția activează ceea ce Donna Haraway numește „cunoaștere situată”— o înțelegere a lumii din interiorul propriilor experiențe, contexte și vulnerabilități, în care subiectivitatea devine resursă critică și formă de reziliență.
La expoziție participă artistele Ioana Aron, Valeria Barbas, Tatiana Fiodorova-Lefter, Mălina Ionescu & Andreea Medar, Mirela Ivanciu, Maia Ștefana Oprea, Ana Petrovici-Popescu, Marilena Preda Sânc și Doina Simionescu. Curatoare este Andreea Căpitănescu.
Lucrările prezentate traversează pictura, instalația, arta textilă, desenul, fotografia și mediile multimedia pentru a interoga modul în care identitatea se construiește prin straturi afective, traume, ritualuri cotidiene, relații, micro-istorii și tensiuni sociale. Memoria — individuală și colectivă — apare aici ca o construcție sinestezică, un palimpsest sensibil în care corpul devine, așa cum notează Elizabeth Grosz, „o arhivă a timpului”.
Expoziția propune o reflecție asupra fragilității ca teren al forței. În logica performativității identitare teoretizate de Judith Butler, lucrările artistelor nu reprezintă corpul doar ca formă, ci îl activează ca proces, ca devenire, ca spațiu de rezistență. Fragilitatea este înțeleasă nu ca o limită, ci ca un mod de a percepe lumea, ca o permeabilitate necesară relațiilor, schimbării și transformării.
În același timp, expoziția explorează ceea ce Sara Ahmed numește „politica emoțiilor” — felul în care afectele circulă, se atașează, produc sens și configurează teritorii vizibile și invizibile ale realității. De aici se conturează o estetică a interdependenței, în acord cu perspectiva lui Karen Barad, pentru care realitatea este produsă prin relații, nu prin entități izolate.
„Tower of Strength” devine astfel o arhitectură fluidă a memoriei, sensibilității și rezistenței feminine, o cartografie a modurilor în care interioritatea, vulnerabilitatea și materialitatea corpului se transformă în instrumente critice. Prezentată anterior la Iași și București, iar acum la Brașov, expoziția își adaptează configurația în fiecare oraș, dialogând cu spațiile, publicurile și ecologiile culturale locale, păstrând însă același nucleu reflexiv: forța vine din fragilitate, iar vizibilitatea din relație.
Cartografie vizuală complexă
La Brașov, expoziția capătă o dimensiune amplificată de dialogul cu patrimoniul vizual al instituției și cu un public divers, obișnuit atât cu limbajele tradiționale ale artei, cât și cu forme contemporane și experimentale. Spațiul muzeal, cu o structură clară și un ritm vizual bine definit, pune în evidență diversitatea practicilor artistice reunite în această etapă a proiectului.
Selecția de la Brașov — Ioana Aron, Valeria Barbas, Tatiana Fiodorova-Lefter, Mălina Ionescu & Andreea Medar, Mirela Ivanciu, Maia Ștefana Oprea, Ana Petrovici-Popescu, Marilena Preda Sânc, Doina Simionescu — construiește o cartografie vizuală complexă în care se întâlnesc corporalitatea, ecologia, introspecția, memoria afectivă, ritualul colectiv și politicile vizibilității feminine.
Ioana Aron explorează fragilitatea gestului și materialității, articulând o poetică vizuală în care observația devine instrument afectiv.
Valeria Barbas, în lucrarea Prietenie, propune o perspectivă afectiv-relațională asupra memoriei și interacțiunilor umane.
Tatiana Fiodorova-Lefter, prin Trees, conectează identitatea cu structurile naturale, propunând un ecou vizual al rezistenței în natură.
Mălina Ionescu & Andreea Medar, în Pădurea Alexandrei, creează o mitologie senzorială a spațiilor vulnerabile și a memoriei ecologice.
Mirela Ivanciu alternează între crearea de imagini abstracte și crearea sau utilizarea reprezentărilor realiste ale elementelor naturale, explorând imagini vechi în moduri noi.
Maia Ștefana Oprea activează memoria corporală prin forme organice, fragile și poetice, fiind interesată de interacțiunea dinamică dintre pictură, sculptură, video și performance.
Ana Petrovici-Popescu transformă limbajul corporal într-un flux visceral, în care tensiunea, fluiditatea și erodarea gestului devin metafore ale unei identități aflate în continuă remodelare.
Marilena Preda Sânc explorează corpul politic și spațiul interior ca teritorii de rezistență, într-o paradigmă feministă afirmativă.
Doina Simionescu transformă desenul într-un gest vital, o curgere lirică și disciplinată în care tăcerea, rigoarea și o sensibilitate ecologică modelează un imaginar al formei aflate într-un echilibru fin.
