Cum au inventat Picasso și Braque un termen artistic

Pablo Picasso și Georges Braque au inventat, la începutul secolului XX, un termen pentru o tehnică artistică pe care o folosiseră și alții înaintea lor, însă fondatorii Cubismului au fost primii care au numit-o.

Cei doi artiști au lucrat împreună, în perioada 1904 – 1907, pentru a dezvolta Cubismul, mișcare care a renunțat la punctul de vedere unic tradițional al unei opere de artă și a schimbat traiectoria istoriei artei occidentale. Ei creau opere de artă cu puncte de vedere multiple care au complicat noțiunile despre cum arată cu adevărat lumea.

În acest timp, artiștii au inventat termenul „colaj” – pentru a descrie un nou mod de a alege și de a reuni materiale într-o lucrare. Neologismul lor a fost o evoluție a verbului francez „coller”, care înseamnă a lipi sau a pune laolaltă.

Dicționarele definesc colajul ca formă abstractă de artă în care sunt juxtapuse și lipite fotografii, bucăți de hârtie, ziar și alte materiale.

Înainte de Pablo Picasso și Georges Braque, alți artiști foloseau ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu ca tehnici de colaj, dar creatorii Cubismului au fost primii care au formalizat „colajul” ca formă de artă distinctă, cu nume propriu.

Picasso și Braque, care s-au cunoscut în 1907 și au fost prieteni apropiați până în 1914, când francezul s-a înrolat în armată, au început să lipească pe pânză tăieturi de ziar în 1912. Dintre acele colaje timpurii, printre cele mai cunoscute este „Still Life with Chair Caning” (1912, foto) al lui Picasso. Spaniolul a realizat primul colaj cubist lipind o bucată de țesătură rezistentă la apă folosită pentru fețele de masă pe o pânză ovală care ilustra un meniu de cafenea și un ziar.