Prima acțiune a artistului conceptual Mihai Olos
Prima acțiune a artistului conceptual Mihai Olos a avut loc la Baia Mare, în 1969, și nu s-a bucurat de aprecierea publicului, însă i-a deschis apetitul pentru inedite reprezentări ale conceptelor sale.
În volumul „Mihai Olos” lansat recent de editura MNAC, una dintre autoare, Ileana Pintilie, relatează începuturile happening-ului în creația unuia dintre cei mai înzestrați artiști români ai secolului XX.
Terminologia occidentală consacrată – performance, happening – nu se putea aplica artei românești ca atare. Înainte de 1990, termenul de acțiune pare mult mai potrivit în acest context, el incluzând atât manifestări, cât și interacțiuni cu publicul.
Acțiunile – manifestare a personalității comunicative a lui Olos
Olos avea o inclinație pentru acțiuni, manifestare activă a personalității lui comunicative și o modalitate de a interpreta și traduce direct propriile concepte artistice. Deschis la toate mediile, el a pus în scenă, în perioada comunismului, primele acțiuni.
Rareori au beneficiat de un public în adevăratul sens al cuvântului, însă adeseau au existat martori care le-au consemnat.
În creația sa sunt cuprinse mai multe tipuri de acțiuni. Majoritatea au fost concepute în jurul modulului geometric, utilizat în variate feluri. Unele aveau caracter spontan, altele erau elaborate.
O primă acțiune „enigmatică”, fără o documentație fotografică, s-a intitulat „25 (august)” și a avut loc la Galeria Orașului Baia Mare, pe 24 august 1969. La acea vreme, Olos avusese deja o expoziție personală la București și una la galeria La Feluca din Roma, pe lângă expoziții de grup.
Acțiunea marca 23 august, ziua eliberării naționale în versiunea puterii comuniste, care venea, în acel an, după inundații devastatoare.
Artistul a evocat asta în mod sumbru, influențat oarecum de arte povera (mișcare artistică apărută în Italia anilor 1960, în conflict cu arta tradițională, n.r.). El a dispus în galeria UAP două tăvi mari: una cu apă ce îi amintea de fântânile romane în care se aruncă bani, iar alta cu noroi și urzici, trimitere la inundații.
Această acțiune-instalație timpurie nu a avut parte de aprecierea publicului, fapt care l-a dezamăgit pe Mihai Olos. Însă, această formă de manifestare i-a deschis gustul pentru un anume ritm de acțiuni, care au devenit ulterior un mod firesc de exprimare pentru el, mai este notat în volum.
Prima acțiune documentată datează din 14 noiembrie 1972. Intitulată „Aur – Grâu – Oameni”, ea a fost realizată în camera de apel a minei de metale neferoase Herja din Baia Mare, în subteran.
Mihai Olos, univers dinamic de forme
Creator al Orașului Universal, artist conceptual fascinant, autor al unei opere complexe, Mihai Olos (1940 – 2015) a avut înzestrări diverse: pictor, sculptor, grafician, arhitect, poet, muzician, geniu al improvizației.
„Prototip al omului universal și personaj spectaculos, asemeni operei lui, a impresionat orice norocos care a avut privilegiul de a-l întâlni, iar creațiile sale au marcat ireversibil arta românească a veacului XX”, spun Magda Predescu, Ileana Pintilie, Anca Mihuleț, Helga Fessler și Simona Vilău, autoarele volumului.
Mihai Olos se numără printre puținii artiști care au asimilat în mod original și creativ experiența lui Constantin Brâncuși, creând un univers dinamic de forme și aducând la un nivel complet nou de înțelegere relația dintre cultura materială țărănească și cea vizuală contemporană.
Olos a sfidat constrângerile și limitele impuse de comunism, reușind să se conecteze, prin munca și călătoriile sale, la ultimele cercetări din domeniul arhitecturii utopice radicale, dar și la cele mai noi tendințe – arta ca activism social.
