Un portret considerat mult timp copie după Dürer, confirmat ca autentic de un istoric
Un portret considerat mult timp copie după o creație Albrecht Dürer, păstrat la National Gallery din Londra, este confirmat ca autentic de istoricul Christof Metzger.
„Portrait of Dürer’s Father at 70”, cum este intitulat, e datat 1497. Tabloul e considerat copie din cauza „tehnicii neobișnuite” în care a fost creat. Metzger își expune argumentele într-o nouă carte care explorează în profunzime opera pictorului german renascentist.
Portretul tatălui lui Albrecht Dürer se află în colecția Galeriei Naționale din Londra de peste un secol. „Pur și simplu: este de o calitate artistică și tehnică excepțională și nu prezintă niciun semn că ar fi o copie”, a declarat pentru artnews.com Christof Metzger, curator șef al Albertina Vienna și autor principal al cărții „Albrecht Dürer. The Complete Paintings. Selected Drawings and Prints”.
Conform inscripției, opera îl înfățișează pe Albrecht cel Bătrân la vârsta de 70 de ani, în 1497. Un aurar talentat originar din Ungaria, Albrecht cel Bătrân s-a mutat la Nürnberg, astăzi al doilea oraș ca mărime din statul german Bavaria, în 1455, cu 16 ani înainte ca artistul să se nască, în 1471.
Inițial, a vrut să-și pregătească fiul pentru a deveni un aurar, iar Albrecht cel Tânăr a învățat tehnicile de bază ale aurariei și desenului de la tatăl său. Cu toate acestea, talentul artistic al fiului l-a condus pe o altă cale – a devenit artist. Dacă inscripția este corectă, aceasta sugerează că Dürer avea 26 de ani când a pictat acest portret al tatălui său.
Șapte copii cunoscute ale tabloului
Pictura a fost dăruită regelui Charles I al Angliei de către orașul Nürnberg în 1636. Potrivit Galeriei Naționale, deși descrierea din inventarul regal din 1639 corespunde picturii, muzeul a remarcat că lucrarea era probabil o copie a uneia dintre cele patru versiuni existente, citând culoarea neobișnuită a fundalului.
„Tehnica neobișnuită” care a cauzat „efectul general de dungi” al fundalului și „fisurile de uscare” nu se regăsește în mod obișnuit în opera lui Dürer, care se caracterizează printr-o „suprafață pictată perfect netedă”, potrivit unui catalog din 2024 redactat de Susan Foister, fost director adjunct al muzeului londonez și curator de artă germană. Reprezentarea părului tatălui lui Dürer duce lipsă de „fluență și delicatețe”, iar cea a pupilei și a irisului este „nu foarte coerentă”, a adăugat ea, concluzionând că opera era o copie a unui original pierdut din perioada 1550 – 1600.
Metzger, însă, nu a fost de acord. Deși există șapte copii cunoscute ale tabloului, „tehnica picturală experimentată și tehnica magistrală de glazurare” ce redau „chiar și cele mai mici detalii ale pielii îmbătrânite” indică autenticitatea portretului din colecția National Gallery.
„Întregul fundal al tabloului este distrus, iar inscripția a fost adăugată într-un mod foarte prost, probabil pe baza inscripției originale”, a spus Metzger într-un e-mail.
Parte dintr-o pereche de portrete
Tabloul a făcut inițial parte dintr-o pereche de portrete realizate de Albrecht Dürer cu el însuși și tatăl său, oferite cadou regelui englez. Acestea au fost vândute cu 100 de lire sterline, după execuția lui Charles I în 1649.
Autoportretul lui Dürer a ajuns în colecția regală spaniolă și se află în prezent la Muzeul Prado din Madrid. Soarta portretului tatălui a rămas necunoscută până când a apărut în registrele filantroapei Lady Ashburton, care a murit în 1903.
Galeria Națională a achiziționat lucrarea și un alt tablou olandez în 1904, pentru 10.000 de lire sterline.
Portretul a fost păstrat în depozitul muzeului începând din 2023, după ce a fost expus timp de aproximativ un deceniu.
Foto (c) National Gallery London – după Albrecht Dürer, „Portrait of Dürer’s Father at 70” (1497)
