Un valoros Monet revine pe simeze remarcabil schimbat

„Nuferi/ Waterlilies”, de Claude Monet, de la Portland Art Museum a fost restaurat timp de doi ani și, la 1 martie, revine în expunere.

Suprafața tabloului datat 1914 – 1915 a fost radical devernisată în proiectul de conservare prin care au fost restabilite tonalitățile și viziunea originală a artistului. Tratamentul nu a vizat structura picturii, ci estetica.

Charlotte Ameringer, restaurator principal al muzeului, a văzut prima dată pânza în urmă cu două decenii și de atunci și-a propus că aceasta ar putea arăta „mai bine”.

Cu mai bine de șase decenii în urmă, lucrarea a fost acoperită cu un strat de lac de rășină acrilică ce i-a saturat tonurile, aplatizând armoniile de culoare pe care Monet le intenționa. Ceea ce el spera să surprindă în pictură nu era o replică fidelă a iazului de lângă reședința sa din Giverny, ci aura acestuia. Cu ajutorul tușelor libere și al schimbărilor subtile de nuanțe, el a creat o scenă aproape iluzorie, nuferii ușor definiți părând să leviteze deasupra reflexiei luminoase de la suprafața apei, explică Ameringer pentru Artnet.
Monet, ca majoritatea impresioniștilor, prefera un finisaj mat al lucrării decât lăcuirea, care atenua culorile. Mai mult, cu timpul, lacul se îngălbenește.

Lumea artei de la începutul secolului al XX-lea nu era însă pregătită pentru astfel de lucrări „neprelucrate”. Pânzele păreau neterminate, iar culorile lor erau șocant de vii în comparație cu cele ale picturilor academice. În consecință, remarcă Ameringer, mulți impresioniști și-au văzut picturile lăcuite, cu sau fără consimțământul lor, „pentru că era singura modalitate prin care le puteau vinde”.

Lacul, imposibil de înlăturat în întregime

În ultimele nouă luni, ea a aplicat „Waterlilies” ceea ce numește „un tratament foarte simplu”. Folosind un bețișor din bambus pe care a pus bumbac îmbibat cu solvent, ea a îndepărtat meticulos lacul de pe suprafața picturii. Lacul sintetic are o solubilitate diferită de cea a vopselei în ulei.

Totuși, și după restaurare, după cum a subliniat Ameringer în videoclipurile PAM privind procesul de conservare, acest Monet nu va arăta ca o pictură care nu a fost vreodată lăcuită, deoarece este imposibil de înlăturat tot lacul. Și nici nu este un proces sigur. În plus, pânza nu va îmbătrâni în același mod ca una care a fost nevernisată pentru acea perioadă de timp.

Lucrarea restaurată va fi expusă, până la 10 august, în „Monet’s Floating Worlds at Giverny”, alături de artefacte care vor scoate în evidență contextul istoric. O serie de stampe japoneze va evidenția modul în care ukiyo-e l-a inspirat pe artistul francez și pe colegii săi impresioniști (Monet colecționa cu aviditate lucrări ale maeștrilor japonezi, inclusiv Toyokuni și Hiroshige, pe care le-a expus în reședința sa de la Giverny), și detalii despre cercetările făcute în timpul procesului de conservare.

Restauratoarea care a fost aproape de „Waterlilies” aproximativ doi ani a remarcat profunda lui cunoaștere a materialelor – „a ales intenționat doar pigmenți despre care știa că vor îmbătrâni bine” – și capacitatea artistului de a construi o varietate de texturi de vopsea.

Credit foto: Portland Art Museum