Van Gogh și sentimentele grâului

Câmpurile de grâu au avut un loc central în creația lui Vincent van Gogh, reprezentând nu doar peisaje naturale, ci și simboluri ale vieții, ciclicității și spiritualității. Printr-o paletă mereu în schimbare și o abordare stilistică unică, Van Gogh a surprins atât frumusețea liniștită, cât și drama acestor câmpuri, care apar în numeroase lucrări realizate în diferite perioade ale carierei sale artistice.

Perioada timpurie: Câmpuri arate (Brazdele), 1888

În această lucrare, Van Gogh surprinde un câmp proaspăt arat, redând textura pământului cu o pensulă energică. „Câmpuri arate” ilustrează interesul său timpuriu pentru viața rurală și relația oamenilor cu pământul.

Această lucrare reflectă influența realismului și naturalismului pe care l-a absorbit din operele artiștilor ca Jean-François Millet, care a devenit o sursă de inspirație puternică pentru Van Gogh. Într-o scrisoare către fratele său Theo, Van Gogh menționează că vrea să surprindă munca grea a țăranilor, un element ce va reveni în multe dintre picturile sale cu grâu.

Impactul lui Millet:  „Țărancă legând snopi” (după Millet)

Van Gogh a fost profund influențat de lucrările lui Millet, în special de scenele rurale care evidențiau viața țăranilor.

„Țărancă legând snopi” este un exemplu de lucrare în care Van Gogh reinterpretează una dintre operele lui Millet, aducând un stil mai vibrant și expresiv. În această reinterpretare, Van Gogh nu doar că respectă modelul clasic, dar infuzează și o energie nouă, marcând tranziția către propria sa abordare post-impresionistă.

Perioada pariziană și tranziția către Arles: „Câmp de grâu cu ciocârlie”, 1887

După mutarea la Paris în 1886, Van Gogh a intrat în contact cu impresioniștii și a adoptat o paletă mai luminoasă și o pensulă mai liberă.

„Câmp de grâu cu ciocârlie” reflectă această schimbare. Pictura este plină de lumină și culoare, iar ciocârlia care zboară deasupra câmpului sugerează ideea libertății și a speranței. În scrisorile sale, Van Gogh menționa adesea dorința de a captura viața în mișcare și energia naturii, iar această lucrare reflectă cu fidelitate această intenție.

Perioada Arles și apogeul grâului: „Casă în câmp de grâu” și „Case în câmp de grâu lângă Arles”, 1888

Mutarea la Arles în sudul Franței în 1888 a marcat un punct de cotitură în cariera lui Van Gogh. Peisajele din jurul său, pline de grâu și lumina intensă a sudului, l-au inspirat profund. „Casă în câmp de grâu” și „Case în câmp de grâu lângă Arles” surprind liniștea rurală, dar și legătura omului cu pământul. Van Gogh utilizează o paletă de galben intens și verde profund pentru a sugera fertilitatea și vitalitatea naturii.

 

Într-o scrisoare către Theo din 1888, Van Gogh descrie grâul ca pe un simbol al ciclicității vieții: „Vreau să pictez grâul, pentru că îmi vorbește despre moarte, dar și despre renaștere”. Această dualitate între viață și moarte va deveni tot mai evidentă în lucrările ulterioare dedicate câmpurilor de grâu.

Luminile apusului: „Apus: Câmpuri de grâu lângă Arles”, iunie 1888 și „Căpițe de grâu cu secerător”, 1890

În lucrări precum „Apus: Câmpuri de grâu lângă Arles” și „Căpițe de grâu cu secerător”, Van Gogh captează momentul apusului, când câmpurile de grâu devin aurii sub ultimele raze de soare. Această atmosferă este însoțită de prezența secerătorilor, simbolizând trecerea timpului și inevitabilitatea morții, o temă pe care Van Gogh o explorează adesea.

Secerătorul este adesea interpretat ca o figură a morții, însă Van Gogh îl vedea ca pe un simbol al continuității vieții, conform unei scrisori adresate fratelui său: „Un lucru este sigur – așa cum grâul este tăiat și adunat, la fel și noi ne întoarcem la pământ.”

Culori și forme: „Seceriș în Provence” și „Câmpuri de grâu”, iunie 1888

În iunie 1888, Van Gogh a creat o serie de lucrări dedicate recoltei. „Seceriș în Provence” și „Câmpuri de grâu” sunt două exemple de lucrări care captează căldura și intensitatea verii din sudul Franței. Aceste picturi sunt caracterizate de linii rapide și de o paletă strălucitoare de galben, albastru și verde. Van Gogh explorează formele geometrice ale câmpurilor de grâu și ale cerului, dând o structură compoziției sale care se apropie de abstract.

Muntele Montmajour: „Recoltă la Crau, cu Montmajour în fundal”, iunie 1888

„Recoltă la Crau” surprinde priveliștea asupra câmpurilor de grâu cu muntele Montmajour pe fundal, un peisaj recurent în picturile lui Van Gogh din perioada Arles. Muntele Montmajour adaugă o dimensiune simbolică lucrării, oferind un contrast cu vastitatea câmpurilor de grâu și sugerând un sentiment de stabilitate și permanență în fața trecerii timpului. Van Gogh îl considera un punct de referință pentru compozițiile sale și îl menționa adesea în scrisorile sale.

Perioada Saint-Paul-de-Mausole: „Câmp de grâu închis cu soare răsare”, mai 1889 și „Câmp de grâu cu secerător și soare”, iunie 1889

După internarea voluntară la azilul Saint-Paul-de-Mausole, Van Gogh a continuat să picteze câmpuri de grâu, dar atmosfera lucrărilor sale a devenit mai tensionată.

În „Câmp de grâu închis cu soare răsare” și „Câmp de grâu cu secerător și soare”, soarele este o prezență puternică, dominând cerul și reflectând starea emoțională intensă a artistului. Grâul devine un simbol al renașterii și al speranței, dar și al fragilității existenței umane.

Către final: „Câmp de grâu cu ciori” și „Câmpuri de grâu lângă Auvers”, 1890

Picturile realizate în ultima perioadă a vieții lui Van Gogh, în special „Câmp de grâu cu ciori” și „Câmpuri de grâu lângă Auvers”, sunt adesea interpretate ca reflecții ale stării sale mentale tulbure. „Câmp de grâu cu ciori” este considerată una dintre ultimele sale lucrări și este încărcată de o tensiune dramatică, cu un cer întunecat și ciori care zboară deasupra câmpului. Grâul, deși vibrant în culoare, devine un simbol al izolării și al morții iminente.

Van Gogh a scris despre aceste câmpuri că ele reflectă „tristețea imensă și singurătatea”, dar și „întinderea infinită a câmpului ce nu are sfârșit”. Această dualitate este prezentă în toate lucrările sale din perioada Auvers-sur-Oise, în care câmpurile de grâu reflectă atât lupta interioară a artistului, cât și legătura sa profundă cu natura.

„Câmpuri de grâu după ploaie (Câmpia Auvers)”

Realizată în iulie 1890, această pictură surprinde o vastă întindere de câmpuri de grâu sub un cer liniștit după ploaie. Textura grâului, ud și proaspăt, emană o stare de calm și prospețime, în contrast cu cerul care, deși liniștit, sugerează o atmosferă meditativă și melancolică.

Prin această lucrare, Van Gogh revine la tema sa centrală – natura ciclică a vieții. Grâul, proaspăt după ploaie, simbolizează reînnoirea și speranța, însă în contextul sfârșitului său iminent, pictura capătă o conotație duală, reflectând atât o pace interioară temporară, cât și o pregătire pentru inevitabil. Câmpurile par să se extindă infinit, sugerând vastitatea și anonimitatea existenței, un contrast puternic cu neliniștea și izolarea pe care Van Gogh le resimțea.

La patru zile după terminarea acestei ultime picturi, Van Gogh avea să se sinucidă într-un câmp de grâu lângă Auvers.