„Vara” lui Arcimboldo în detaliu

Un curios profil schițat de Giuseppe Arcimboldo în 1573 redă un obraz-piersică, un nas-zucchini, o frunte-ceapă, o ureche-porumb, o tâmplă-alune, o bărbie-pară, o pleoapă-mini-pară, ochi-coacăze, conturați de sprâncene-spice.

Zâmbetul său este de păstăi, un pic fals. Iar nasul este fie un castravete uriaș, fie un castravete pitic. Pe cap, franjurile de fructe de pădure împletesc o coroană de Bachus. Ochiul cunoscătorului poate identifica un amestec de zmeură, mure, prune și struguri, înconjurat de câteva cireșe. Coafura dezvăluie o chelie pestriță. În spate, spice de ovăz.

Capul este așezat pe paie. Numele pictorului apare pe guler: „Giuseppe Arcimboldo. F”.

Gulerul tunicii este simulat de franjurile de spice de porumb care dansează înconjoară dovlecii.

De asemenea, de remarcat este anghinarea prinsă de trunchiul mândru.

Curiozități naturale

În 1573, Arcimboldo avea 46 de ani. Milanezul lucra la curtea imperială habsburgică, între Viena și Praga. Când pentru Ferdinand, când pentru Maximilian ori pentru Rudolf.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, era la modă să observi curiozitățile naturale. Arcimboldo a desenat mistreți, ibecși, mierle, ciocârlii și potârnichi. Tulpini de iris și de nu-mă-uita pluteau uneori pe farfuriile sale.

Pentru cabinetul imperial, maestrul trebuia să colecționeze animale, plante și minerale. El alegea carapace de broască țestoasă, lapis lazuli și porumb adus din Lumea Nouă.

Cu zece ani înainte, Arcimboldo pictase o primă serie de „Anotimpuri” (1563) pentru Ferdinand, completată sub Maximilian. Iarna este un bătrân sever și noduros; primăvara, o tânără Flora fragilă și fericită; vara, un chip batjocoritor; toamna, un bărbat bărbos.

Pentru a evita orice neînțelegere, operele au fost oferite cu poezii ale umanistului Fonteo.

Împăratul a fost și el impresionat. În 1573, el i-a cerut lui Arcimboldo o a doua serie pentru electorul său Augustus de Saxonia.

Foto: „L’Été”, 1573, Giuseppe Arcimboldo; Muzeul Luvru