Vermeer a modificat, subtil și radical, 30 dintre picturile sale
Noi cercetări tehnico-istorice și de artă realizate de experți internaționali de renume relevă noi detalii privind maniera de lucru a lui Johannes Vermeer (1632 – 1675).
„Closer to Vermeer”, volum de 432 de pagini realizat de Rijksmuseum, prezintă rezultatele studiilor care aplică cele mai recente tehnici de imagistică picturilor sale, precum și noi informații biografice culese dintr-o revizuire a documentelor de arhivă din secolul al XVII-lea.
În carte este analizat procesul creativ al lui Vermeer, utilizarea dispozitivelor optice, interioarele meticulos aranjate și este adresată întrebarea cum s-a schimbat în timp percepția asupra pictorului din Epoca de Aur.
Perfecționist, cercetătorii au descoperit că Vermeer a adus modificări, atât subtile, cât și radicale, la 30 dintre picturile sale. În prezent, în accepțiunea generală a specialiștilor, există în lume 34 de lucrări realizate de Johannes Vermeer.
Un exemplu remarcabil este „Strada mică/ The Little Street” (1658 – 1659), care descrie un aspect tipic al unei străzi liniștite din Delft, orașul său natal. Este o scenă de după-amiază, cu o casă văzută printr-o ușă deschisă care dezvăluie o femeie cosând, în timp ce afară doi copii se joacă pe pavaj, iar o altă femeie e văzută spălând.
Dar inițial ușa a fost vopsită închisă, copiii lipseau, iar femeia era așezată la intrarea pe alee, în dreptul spălătoresei.
Vizualizare digitală a posibilei compoziții inițiale a „The Little Street”/ „The Little Street” (1658 – 1659), Johannes Vermeer. Rijksmuseum
Alte modificări notabile
Studiind suprafața picturii cu un stereomicroscop, cercetătorii au descoperit că o vopsea similară cu pigmentul verzui folosit pentru obloanele ferestrelor se afla sub femeia de la intrare, ceea ce sugerează că aceasta a fost pictată peste o ușă închisă. Copiii au fost, de asemenea, pictați într-o etapă ulterioară, la fel ca oblonul roșu din dreapta compoziției, pe care echipa l-a descris ca fiind „o idee ulterioară”.
„Prin deschiderea la propriu a ușii, Vermeer face scena accesibilă privitorului”, spune Pieter Roelofs, șeful departamentului de arte plastice de la Rijksmuseum, potrivit artnews.com. „Acestea și multe alte descoperiri noi din carte zugrăvesc imaginea unui artist dedicat care se străduiește constant să-și perfecționeze picturile”.
Modificări notabile au fost făcute și în cazul „The Milkmaid” (1657 – 1958), în care Vermeer a înlăturat un suport pentru ulcior și un coș pentru foc, la „Diana and her Nymphs” (1653 – 1654), unde a îndepărtat un set de tolbă și săgeți, și la „Officer and Laughing Girl” (1657) din Colecția Frick, unde a șters penele colorate.
Principalul susținător al lui Vermeer
Cercetările arhivistice au arătat că Vermeer a preluat administrarea proprietăților socrilor săi, familia Thins-Bolnes, în Oud-Beijerland, care se află astăzi în vestul Țărilor de Jos, și că Maria de Knuijt, mai degrabă decât soțul ei, Pieter, a fost principalul mecena al lui Vermeer.
Maria de Knuijt a fost vecina apropiată a lui Vermeer când el era copil și a ajuns să dețină mai mult de jumătate din întreaga sa operă, inclusiv „Fata cu cercel de perlă/ Girl with a Pearl Earring” (1665).
