Viaţa de roman a lui Adolfo Kaminsky, luptător în rezistenţă, fotograf și falsificator genial

Adolfo Kaminsky a fost fotograf dedicat și mare luptător al rezistenței, căruia Muzeul de Artă și Istorie Evreiască (MAHJ) i-a dedicat o expoziție în 2019 și a cărui poveste a fost relatată de fiica sa, Sarah, într-o carte captivantă publicată în 2009. Bărbatul supranumit „Falsificatorul Parisului” a lasat în urmă o moștenire extraordinară.

Născut în 1925 la Buenos Aires, Argentina, din părinți evrei originari din Rusia, Adolfo Kaminsky s-a mutat cu familia sa la Paris în 1932, apoi la Calvados în 1938. Dar germanii au invadat Franța. El și familia sa au fost înregistrați ca evrei în octombrie 1940, arestați în 22 octombrie 1943, apoi trimişi la închisoarea Maladrerie din Caen și, în final, în lagărul de la Drancy. Din vagonul de tren care îi ducea în acest loc infam, din care 63.000 de evrei au fost deportați în lagărele de exterminare naziste cu complicitatea poliției franceze, Paul, fratele mai mare al lui Adolfo, a aruncat scrisori ca ultimă soluție destinate consulatului argentinian din Paris, implorându-i să-i ajute. Mesaje în sticle, care au ajuns la destinație, au dus la eliberarea miraculoasă a familiei în ianuarie 1944, după trei luni în Cité de la Muette, clădirile care formau lagărul de la Drancy.

A condus la 18 ani un laborator de documente false

Înainte de arestarea sa, Kaminsky se instruise în tehnici de tipărire, apoi în chimie cu un vopsitor și un expert în chimia produselor lactate, precum și în lucrări de laborator alături de un farmacist. La doar 18 ani, a decis să-și pună în practică aceste talente alăturându-se Rezistenței, în cadrul secției secrete a UGIF, Uniunea Generală a Israeliților din Franța, unde a devenit responsabilul unui laborator clandestin pentru fabricarea de hârtii false.

Certificate de căsătorie și botez, cartele de rație… Sub pseudonimul Julien Keller și după ce și-a redus cu un an vârsta de pe cartea de identitate falsă pentru a evita munca forțată în Germania (STO), tânărul a produs neobosit documente falsificate, riscându-și viața și abia dormind, distribuindu-le în întreaga zonă de nord a Franței, până în Belgia și Olanda. Aceste documente prețioase i-au permis să desfășoare operațiuni de rezistență și, mai presus de toate, să salveze viețile unui număr considerabil de evrei, inclusiv mii de copii.

Ca un paravan, Kaminsky și echipa sa, care includea în special doi tineri studenți la artă, s-au instalat într-o mansardă de 15 metri pătrați de pe Rue des Saints-Pères, pe care au transformat-o într-un fals atelier de artist, agățând pe pereți tablouri create de ei și având pensule lângă substanțe chimice și cerneluri, deghizate în recipiente cu vopsea și solvenți. Datorită experienței sale de chimist, adolescentul le părea un magician tinerilor săi colegi, ale căror tehnici fuseseră anterior prea rudimentare și, prin urmare, ușor de demascat.

Într-o zi, în timp ce căra în servietă cincizeci de cărți de identitate și echipamentul său de falsificare, a fost oprit pentru o percheziție într-un tren de metrou. Kaminsky a rămas calm și a reușit să-și ascundă teroarea. „Ce e acolo?”. „Prânzul meu. Vreți să vedeți?”, a spus el, zâmbind milițienilor, care l-au lăsat să plece. Încă o minune, având în vedere că toate forțele de poliție din Paris îl căutau.

După Eliberare, dezgustat de războiul din Indochina, a demisionat din serviciul secret militar francez care îl recrutase. Pe cont propriu și fără a cere vreun ban, și-a continuat munca de falsificator în beneficiul popoarelor oprimate din întreaga lume, ajutând astfel mai multe mișcări de eliberare, în special în Algeria, America de Sud, Africa de Sud, Angola, Grecia și Portugalia, precum și pe dezertorii americani din războiul din Vietnam.

Fotograf al Parisului celor marginalizaţi din anii 1950

Pentru a-și câștiga existența, falsificatorul voluntar se angajează într-o carieră de fotograf. Un om fără adăpost care doarme, un copil năzdrăvan care bea dintr-o fântână, un librar bătrân și pisica lui înconjurați de grămezi de cărți, un cuplu de îndrăgostiți care vorbesc pe chei, o femeie singură care așteaptă pe o stradă întunecată, un cal de carusel pe taraba unui comerciant de vechituri, pietrele cubice din capitală strălucind în ploaie sau sub lumina unui felinar sunt câteva dintre instantaneele sale.

Umanitatea sa profundă și sensibilitatea față de situația dificilă a oamenilor obișnuiți și a celor marginalizați transpar în fotografiile sale, care imortalizează Parisul clasei muncitoare din anii 1950, de la Saint-Ouen la Pigalle, cu micile sale afaceri, scenele stradale și atmosfera nocturnă atât de dragă lui Brassaï. Aceste imagini sunt uneori misterioase, impregnate, fără îndoială, de aventurile sale trecute ca membru al Rezistenței în timpul Ocupației.

Kaminsky a lucrat chiar și pentru prestigiosul atelier Harcourt și a realizat fotografii pentru mari scenografi precum Alexandre Trauner, pe platourile de filmare ale filmului „Juliette ou la Clé des songes” de Marcel Carné în 1950. După ce a început cu alb-negru, s-a specializat în fotografie color și de format mare.

A doua sa soție, Leïla, şi ea fotografă, i-a făcut portretul în 1997, având la gât un șir întreg de aparate foto Rolleiflex. Dintre cei cinci copii ai săi din două căsătorii diferite, Youcef a devenit rapper sub numele de Rocé, în timp ce Sarah a urmat o carieră de scriitoare și actriță, povestind aventurile tatălui ei într-o carte captivantă („Adolfo Kaminsky: Viața unui falsificator”, 2009, Calmann-Lévy), rezultatul a doi ani de cercetare și a aproximativ douăzeci de interviuri pentru a obține informații de la el. Kaminsky era un om modest care nu s-a lăudat niciodată cu faptele sale eroice.

Foto credit: Leïla Kaminsky