Vopseaua de pe mai multe tablouri de Soulages devine lichidă, iar cercetătorii investighează fenomenul
Vopseaua de pe mai multe tablouri ale pictorului Pierre Soulages, maestru al outrenoir, care a murit în octombrie 2022, a devenit din nou lichidă pe alocuri, după mai bine de 60 de ani de la crearea lor.
Pentru a elucida această anomalie surprinzătoare, cercetători de la CNRS și de la Institutul de optică Saint-Étienne s-au deplasat la Les Abatoires, Musée-Frac Occitanie Toulouse, pentru a analiza trei lucrări ale artistului în cauză. Aceștia au vorbit despre descoperiri într-un videoclip pentru Le Monde, publicat pe YouTube.
„O problemă a îmbătrânirii”
Ce au în comun aceste trei tablouri de Pierre Soulages? Toate au fost realizate la Paris, între decembrie 1959 și martie 1960.
O primă pistă importantă, conform restauratorului de patrimoniu și specialist în lucrările lui Soulages, Pauline Hélou de la Grandrière: „Găsim aceleași modificări în picturile lui Soulages ca și în picturile altor artiști care au lucrat la Paris în aceeași perioadă și care au cumpărat de la aceiaşi comercianți de vopseluri”, explică ea în videoclip.
„Vopseaua, în loc să se oxideze și să devină din ce în ce mai casantă, devine din ce în ce mai moale și uneori lichidă”, a precizat Pauline Hélou de la Grandrière. „Vopselurile nu au avut o problemă de uscare, dar este o problemă de îmbătrânire care revine și vopseaua este din nou fluidă”.
Campanie de imagistică
Datorită instrumentelor imagistice, echipa de oameni de știință analizează mai precis picturile și examinează astfel suprafaţa sau strălucirea fiecărei lucrări.
Cercetătorii folosesc un proces numit „luminiscență”, care constă în a lumina pictura cu lungimi de undă diferite, de la ultraviolet până la infraroșu, pentru a înțelege compoziția sa chimică.
„Cu această tehnică de imagistică încercăm să înțelegem care este starea chimică a celei mai fluidizate zone care a dus la această curățare, care nu face parte din compoziția originală a lucrării”, explică Mathieu Thoury, fizician chimist.
Potrivit Paulinei Hélou de la Grandrière, mai multe ipoteze sunt de natură să explice aceste fluxuri neașteptate: furnizorul de vopsea sau „poluarea grea cu sulfuri” prezentă la Paris în anii ’50.
„Sunt și tablouri care au fost expuse imediat după realizarea lor, în expoziții care uneori au mers foarte departe, astfel încât au fost imediat depozitate în cutii, puse la întuneric și cu variații de climă”, a precizat specialistul pentru France Info. „Nu este o problemă pe care să o regăsim printre americanii contemporani cu Soulages, de exemplu, în afară de perioada când au venit să lucreze la Paris”, a adăugat ea.
Deși deocamdată nicio ipoteză nu s-a dovedit concludentă, echipa de oameni de știință își va continua cercetările și va monitoriza evoluția aspectului vizual și a stării chimice a picturilor în timp. Studiul lor va fi extins și la alte lucrări ale artiștilor francezi Henri-André Martin și Georges Mathieu.
