„What still remains”, reflecție asupra memoriei, familiei și identității, la Elite Art Gallery
Artiștii Cosmin Alexandru Grigoraș și Mădălina Necșulescu sunt protagoniștii expoziției „What still remains”, vernisată la Elite Art Gallery din București în 15 ianuarie. Expoziția curatoriată de Carla Schoppel este deschisă până la 30 ianuarie.
„What still remains” reunește lucrările celor doi câștigători ai celei de-a noua ediții a concursului #FRESH. Juriul a fost alcătuit din artiștii Nicolae Comănescu și Sorina Vazelina și galeristul Andrei Jecza.
Expoziția propune o reflecție asupra memoriei, familiei și identității, explorată prin practici vizuale distincte, dar convergente în ceea ce privește profunzimea afectivă și conceptuală. Titlul expoziției indică un teritoriu comun al celor două demersuri artistice: ceea ce persistă din experiențele intime după ce timpul, distanța sau uitarea au intervenit. Ambii artiști pornesc de la arhive personale (fotografii de familie, fragmente biografice, urme ale copilăriei) transformate în imagini care suspendă claritatea documentară și activează un spațiu al rememorării și al proiecției.
Lucrările lui Cosmin Alexandru Grigoraș investighează memoria familială printr-un proces experimental centrat pe grafit, utilizat pe suporturi neconvenționale precum ipsosul, blatul de icoană și textilele, potrivit curatoarei. Materialele alese devin purtătoare de sens: fragilitatea ipsosului evocă caracterul instabil al amintirii, hârtia funcționează ca spațiu confesiv, iar blatul de icoană introduce o dimensiune simbolică legată de moștenire, sacralitate și transmitere generațională. Figurile adesea estompate, fragmentare nu reconstruiesc fidel trecutul, ci îl filtrează printr-o sensibilitate marcată de ambiguitate și tensiune afectivă.
În lucrările Mădălinei Necșulescu, pictura devine un instrument de explorare a multiplicității sinelui și a relațiilor de familie, explică Schoppel. Chipurile sunt intenționat estompate, iar contrastul dintre figurile neclare și decorurile atent construite creează o metaforă vizuală a raportului dintre interioritate și exterioritate. Plecând de la fotografii din arhiva personală, artista suspendă reperele temporale și individuale, oferind privitorului un spațiu deschis de identificare.
