Wifredo Lam, suprarealist neînțeles, în focus la MoMA

Wifredo Lam, artist de origine africană și chineză, un suprarealist neînțeles și intrat într-un con de umbră în ultimele decenii, este în prim-plan la Museum of Modern Art din New York, după ce instituția a cumpărat dintr-o colecție privată, la începutul anului, „Grande composition”, cea mai mare lucrare a artistului, pe care a realizat-o pictând pe hârtie cu vopsea de ulei atât de diluată încât pare semitransparentă.

Noul director al MoMA, Christophe Cherix, care a organizat retrospectiva împreună cu Beverly Adams, cu ajutorul Damasiei Lacroze și al Evei Caston, a petrecut câțiva ani încercând să-l convingă pe colecționar să vândă pictura. „Privind această operă magnifică, nu putem să nu ne întrebăm: dacă această pictură a primit atât de puțină recunoaștere, ce altceva nu știm despre Lam?”, se întreabă specialiștii.

Alte opere importante în expoziția „Wifredo Lam: Cuando no duermo, sueño” sunt picturile „La jungla” (1942 – 1943), o operă de referință a mișcării suprarealiste, care se află în colecția MoMA din 1945, și „Les Invités”, din 1966.

Expoziția poate fi vizitată până la 11 aprilie 2026.

Arta ca act de decolonizare

Opera lui Wifredo Lam (1902, Cuba – 1982, Paris) a lărgit orizonturile modernismului, creând un spațiu semnificativ pentru complexitatea și frumusețea culturală a diasporei afro-descendente. Născut în Cuba la începutul secolului al XX-lea, Lam și-a consolidat principiile politice și angajamentul față de pictura modernă într-o Europă devastată de război, în anii 1930. Exilul său și întoarcerea în Caraibe după optsprezece ani petrecuți în străinătate l-au determinat să-și reimagineze radical proiectul artistic prin prisma istoriilor afro-caraibiene.

Pentru Lam crearea noului său imaginar era mult mai mult decât un mijloc de auto-reflecție. După cum a declarat, arta sa urmărea să fie un „act de decolonizare”.

Experimentele lui formale, figurile și peisajele în transformare, precum și afinitatea lui pentru poezie și colaborare i-au permis să întrerupă și să depășească structurile coloniale pe care le-a întâlnit în artă și în viață. „Știam că risc să nu fiu înțeles nici de omul de rând, nici de restul publicului”, a spus Lam, „dar o adevărată operă de artă are puterea de a pune imaginația la lucru, chiar dacă acest lucru necesită timp”.

„Wifredo Lam: Cuando no duermo, sueño”  este prima retrospectivă din Statele Unite care prezintă întreaga traiectorie a viziunii extraordinare a lui Lam. Anul acesta, el a fost inclus expoziției „Paris Noir” de la Centre Pompidou Paris, care a reconstituit prezența și influența artiștilor de culoare în Franța din anii 1950 până în 2000.