Zbor deasupra unui cuib de cuci – Zece artiști, la LeiLei Gallery
Olimpiu Bandalac, Cătălin Burcea, Nora Cupcencu, Cristina Chirilă, Petru Lucaci, Diana Oană, Alexandru Ranga, Cristian Răduță, Teodora Rotaru și Mihai Zgondoiu expun în perioada 29 ianuarie – 13 martie, la LeiLei Gallery din București.
Expoziția „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, curatoriată de Nora Cupcencu, constituie o metaforă vizuală pentru psihoza colectivă declanșată de tensiuni politice, anxietăți sociale și incertitudini.
Această epocă, cu instabilitățile ei fundamentale, amplifică tendința către reacții extreme, adesea iraționale, perturbându-ne echilibrul vieții psihice. Se naște astfel o realitate alternativă, a cărei natură organică se extinde malign, modelând comportamente și așteptări ce nu pot fi conștientizate pe deplin. Psihoza modernă se infiltrează nu doar în gândirea colectivă și în structurile de putere, ci și în dinamica cea mai subtilă a relațiilor interumane.
Inspirate de romanul omonim al lui Ken Kesey, titlul și tema captivității psihice se suprapun perfect peste realitățile contemporane. În acest context, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” devine mai mult decât o simplă referință literară. Expoziția se poziționează ca martor al alunecării subtile dintre dorința de libertate și capcana de a rămâne prizonierii unui „cuib” psihotic, în care realitatea e distorsionată, iar percepțiile sunt modelate de frici, iluzii și convenții impuse.
Emoții individuale devin expresii colective
Artiștii, prin diverse medii (pictură, desen, sculptură, instalaţie-obiect, instalații site-specific,fotografie, new media), prezintă un mediu contemplativ în care emoțiile individuale se transfigurează în expresii colective. Această convergență artistică devine o oportunitate de a analiza felul în care experiențele intime sunt contaminate de tumultul lumii înconjurătoare. Se naște astfel un dialog între trăirile personale și cele universale, mai spune curatoarea. Operele de artă servesc drept oglindiri ale fragilității psihice și angoaselor colective: frica de necunoscut, nevoia de a găsi refugii în narațiuni prefabricate și încercările de a menține un echilibru într-o lume pe punctul de a-și pierde orientarea.
Lucrările expuse analizează un spectru larg de trăiri umane, de la disperare și confuzie, la momente de claritate și revelație. Fiecare piesă devine o oglindă a tumultului interior, atât personal, cât și colectiv. În această realitate confuză, zborul transcende simpla evadare; el devine un act de conștientizare. Acest „zbor” nu este doar o fugă dintr-o realitate impusă, ci un spațiu de reflecție asupra fragilității psihice, un „zbor” suspendat deasupra unei lumi în care realitatea pare a fi la fel de volatilă precum propriile noastre proiecții.
