Zeci de artiști și documente despre România în independența din Zimbabwe, la București

Cincizeci de artiști și sute de documente despre implicarea României în Războiul de independență din Zimbabwe, în anii 1970, sunt baza unui proiect curatorial al Galeriei Catinca Tăbăcaru demarat în urmă cu doi ani.

O expoziție intitulată „Have No Doubt of the Omnipotence of a Free People” este vernisată la București în 30 octombrie, când arhiva digitală cu mai mult de 200 de documente din surse românești și zimbabwene devine disponibilă pe catincatabacaru.com, iar în 6 – 8 noiembrie, tot aici, va avea loc un simpozion.

Curatorul expoziției deschise până la 28 februarie 2026 este Raphael Guilbert.

Proiectul este bazat pe doi ani de cercetare și aduce în atenție un capitol ignorat al politicii externe românești: sprijinul activ pentru mișcările de eliberare anti-colonială și, în particular, rolul decisiv al României în lupta Zimbabwe pentru independență în anii ’70, până la proclamarea acesteia în 1980.

Expoziție itinerantă

Prima etapă a unei expoziții itinerante debutează la București în 30 octombrie și reunește mai mult de 50 de artiști. Proiectul situează România într-o rețea globală mai largă a solidarităților post-coloniale și propune o nouă perspectivă asupra felului în care diplomația culturală, alianțele ideologice și schimburile militare au modelat relațiile internaționale în timpul Războiului Rece.

Expoziția combină o vastă selecție de materiale de arhivă (digitizate și puse la dispoziția publicului pentru prima dată), lucrări istorice și contemporane ale unor artiști din Zimbabwe și România, precum și interviuri video cu veterani ai Frontului de Eliberare din Zimbabwe, realizate de curatorul Raphael Guilbert și de fondatoarea galeriei, Catinca Tabacaru. Astfel, proiectul deschide o nouă înțelegere asupra rolului geopolitic al României și al relației sale cu mișcările de eliberare africană, cu accent pe prăbușirea regimului din Rhodesia și apariția statului independent Zimbabwe.

Expoziția investighează felul în care producția artistică reflectă, arhivează și pune sub semnul întrebării narațiuni ale ideologiei de stat și ale alianțelor internaționale. Lucrări istorice semnate de maeștri precum Thomas Mukarobgwa, Nicholas Mukomberanwa și Sylvester Mubayi sunt puse în dialog cu moderniștii spirituali români: Ion Grigorescu, Ion Bitzan, Mihai Olos, figuri care au definit o epocă înaintea căderii comunismului. În paralel, artiști contemporani precum Felix Shumba, Chiedza Pasipanodya, Kresiah Mukwazhi, Sithabile Mlotshwa, Ciprian Mureșan, Cornel Brudașcu, Hortensia Mi Kafchin și Eva Chapkin formulează întrebări esențiale: ce se întâmplă cu cei care au însoțit revoluția, dar nu au fost primiți în lumea de după ea?

Pictură și sculptură, reconstrucții arhivistice

Bazată pe mărturii directe ale luptătorilor pentru libertate care au fost instruiți în România între 1975 și 1980, expoziția propune o arhitectură complexă, alcătuită din pictură și sculptură, intervenții filmice, reconstrucții arhivistice și zece interviuri video ce reactivează aceste istorii uitate.

Prin dialogul dintre practici artistice istorice și contemporane, expoziția invită la reflecție asupra efectelor culturale de lungă durată ale solidarităților politice și ale proiecțiilor ideologice. Ea examinează nu doar modul în care vocabularele artistice au răspuns narațiunilor oficiale, ci și cum artiști din ambele regiuni reiau aceste teme astăzi, punând sub semnul întrebării cadrele geopolitice moștenite, recuperând memorii individuale și colective și reconsiderând raporturile dintre putere, rezistență și identitate transregională.

Fotografie principală: Sithabile Mlotshwa, „Lest we forget – Mapping Colonial History Southern Africa”, mixed media, prin amabilitatea artistei și a Galeriei Catinca Tabacaru